Agitat, nelinistit, putin nervos , isi priveste fara incetare ceasul de la mana privind spre locul liber din primul rand. Nu, nu se poate sa lipseasca tocmai in aceasta seara, e reprezentatia lui de final, e ultima dintr-un sir lung inceputa candva demult, cu ani in urma…aparuse pe multe scene, uimise, incantase si bucurase multi oameni. Dar acum a sosit seara in care vrea sa se retraga spre o alta viata, una noua fara spectatori, fara cortina, fara scena, vrajitorii sau magii. Si mai ales e seara cea mare cand dupa reprezentatie o va cunoaste in sfarsit…Ii va spune ca e indragostit si o va lua cu el departe.
Nu o cunoaste, nu au vorbit niciodata, dar prezenta ei in sala i-a dat totdeauna forta sa duca spectacolul pana la capat, numerele lui de magie au iesit perfect pentru ca Ea ii poarta noroc. Micuta, cuminte, frumoasa, cu zambetul ei de copil alintat si privirea aceea plina de mister, bucurandu-se de fiecare data cand din mainile lui apareau iepurasi sau catelusi care dispareau apoi in jobenul urias sau cand levita deasupra tuturor, ea a venit in fiecare seara, totdeauna pe acelasi scaun din primul rand.
Mai sunt doar cateva minute pana sa inceapa spectacolul si el mai priveste spre sala inca o data. E plina ca in fiecare seara dar daca Ea nu e acolo parca nu ar avea spectatori. Stie ca toti vin doar sa se distreze, doar pentru ca vor sa isi piarda timpul facand altceva decat ce fac de obicei, si mai ales pentru ca e un loc unde vine toata “lumea buna”. Dar Ea vine doar pentru el, pentru ca ii place ceea ce face, simte si stie asta. De aceea doar pentru ea joaca, doar ei ii face numere de magie, doar aplauzele ei le aude, doar ochii ei ii simte indreptati catre el.
Grabita, usor imbujorata din cauza frigului de afara, jenata pentru ca trebuie sa isi faca loc prin multime dar la fel de zambitoare ca de fiecare data, apare si se aseaza cuminte pe locul rezervat ei de la inceputul sezonului. O vede si ofteaza usurat, acum spectacolul poate sa inceapa.
Cortina se ridica, si magicianul fixand-o permanent cu privirea isi incepe programul. Este altfel in seara asta, se simte nerabdarea dar si bucuria de a juca pentru Ea parca mai mult decat oricand. Ochii lui aproape ca o hipnotizeaza si ea nu mai vede nimic altceva, nici cartile de joc, nici iepurasii, nici esarfa cu noduri multe sau jobenul fermecat. In seara aceasta il vede doar pe El si asculta doar muzica gandurilor lui pe care le simte ca si cum ar fi ale ei. E cucerita, e fascinata…
Aproape ca nu si-a dat seama cand s-a terminat spectacolul si nici cand, aplaudat frenetic de spectatorii ridicati in picioare el a coborat de pe scena, a luat-o de mana, s-a inclinat pana la pamant si i-a spus tare, atat de tare incat a rasunat toata sala…
Just for you!
