Nu ma-ntreba nimic!

…au fost primele cuvinte pe care le-a auzit in seara asta cand abia intrase in casa, nici nu apucase sa o salute macar. De obicei se arunca in bratele lui de la usa, nici nu reusea sa isi scoata haina sau sa lase gentile pline de cumparaturi pe jos pe undeva. Le arunca la intamplare, o ridica si o invartea sarutand-o, iar ea radea fericita ca in sfarsit a venit acasa, ca sunt impreuna. Apoi incepea sa il caute prin toate buzunarele, cautand ceva, o surpriza cat de mica, o ciocolata, o trufa, sau poate un trandafir albastru inghesuit in buzunarul de la sacou, “uitat” acolo intentionat pentru ca adora sa o vada cum se bucura ca un copil atunci cand il gaseste, si cum ii mangaie petalele “sifonate” deja. Nu ar pierde momentele astea pentru nimic in lume!

Acum insa pare furioasa, are o spranceana putin ridicata si ochii ei caprui  arunca  sageti si flacari in toate colturile casei. O intreaba din priviri ce are, dar ea  se misca prin camera ametitor de repede, aranjand cate-un obiect care in seara asta nu mai sta la locul lui, trantind din greseala cate un altul. Mai bine tace, se resemneaza el, stie ca atunci cand e asa vrea sa fie lasata in pace. Si totusi… ce a suparat-o atat de tare incat nici macar un zambet nu are pentru el, ce a adus-o intr-o asemenea stare? Si exact in seara asta in care… Ofteaza si se retrage in liniste spre baie, abia cand porneste dusul simte ca se relaxeaza, incepe sa simta bucuria ca e in sfarsit acasa, nerabdator sa o simta din nou in bratele lui, si mai ales…sa o vada cum se bucura cand ii va face surpriza.

Zambeste cu dragoste cand il aude cantand in baie ca de fiecare data, se bucura ca micul ei joc i-a iesit de minune si  il asteapta sa intre in camera. Se mai uita o data sa vada daca totul este aranjat asa cum ii place, mai aprinde o lumanare cu parfum de levantica, isi aranjeaza putin parul roscat si se aseaza cuminte pe un fotoliu. Cum ar fi putut ca tocmai in aceasta seara sa fie suparata?   Zambeste iarasi gandindu-se cat de surprins va fi el, care niciodata nu isi aminteste datele aniversare ale nimanui, cat de mult ii va placea tot ce i-a pregatit pentru seara si noaptea asta.

Apare, mirosind a proaspat si a mosc alb…immmm, imbietor mirosul asta de care niciodata nu se va satura! O priveste cu ochii lui migdalati  zambindu-i la fel de enigmatic, apoi se apropie incet de ea.

Galant, ii intinde mana si o invita la dans. Ca un adevarat magician, atat de repede incat nici ea nu si-a dat seama, ii pune pe deget un inel. Argint cu piatra de ametist.