“Aproape de soare, departe de lume
O ciocarlie isi construia renume
Canta despre viata si fugea de dor
Stiind ca nu poate zbura mai usor
Aproape de viata, departe de dor
O ciocarlie zbura-ncetisor
Canta despre soare si fugea de lume
Crezand ca nu-si poate construi renume
Avand renume si fara sa zboare
O ciocarlie plutea catre mare
Fugise de lume, fugise de dor
Si vroia doar sa adoarma usor
Aproape de luna, departe in noapte
Un mic liliac zbura printre soapte
Fugea catre vise, departe de ganduri
Crezand ca-si gaseste speranta-ntre randuri
Aproape de vise, departe de ganduri
Plutea un liliac, ajutat de vanturi
Fugea catre luna, departe de noapte
Crezand ca nu poate zbura printre soapte
Aproape de soapte si fara speranta
Un batran liliac zambea fara viata
Fugise de noapte, fugise de ganduri
Te provoc sa inveti din aceste randuri”
Mihail Sebastian
Pingback: Cum sa fii liber « Teo Negură
Poate invatam … desi multi “zboara” fara tinta si ideal., ca-ntr-o joaca de-a vacanta.
Printre salcami , avem un accident ; abia atunci ne aducem aminte ca-i ultima ora … si cautam o insula …
Superb text , aducere aminte !
Ce devreme v-ati trezit toti! Mi-a placut jocul tau de cuvinte inspirat din operele lui Mihail Sebastian.
zborul, obsesia oamenilor inca din timpuri stravechi. Prin zbor omul a vazut întotdeauna un mijloc de a fi liber de a evada din cotidian.
Da, ce bine ar fi daca am avea aripi, nu-i asa?
nu stiu, eu nu vreau sa evadez imi place sa fiu inchis pe pamant altaturi de persoanele pe care le iubesc
Ba eu as vrea sa “evadez” uneori, si nu am zis ca as face asta singura:D
poezie foarte frumoasa, melodie frumoasa…m-ai convins: tu esti indragostita!:)
Poezia este superba intr-adevar. Si da, tot timpul!
Eu cred ca fiecare dintre noi ne dorim propriul zbor…Foarte pilduitoare si frumoasa poezia.
Multumesc, tu chiar nu ai somn. Eu una mi-as dori sa am aripi si sa pot zbura, ador senzatia de libertate.