Sursa foto
Tu nu te plangi niciodata de nimic? o intreba el privind-o ingrijorat peste umar…ea ramasese putin in urma, probabil o obosise drumul lung si destul de greu, pe alocuri chiar abrupt, aproape periculos, inceput la prima ora a diminetii cand inca era racoare, acum era soare si foarte, foarte cald. Se uita mirat cum isi cara singura rucsacul greu, nu ar fi crezut ca o sa faca fata la toate obstacolele, e atat de micuta! Se opresc din cand in cand, se aseaza pe iarba si ea scoate sticla cu apa din care bea cu pofta si sete, apoi pleaca mai departe.
I-a promis ca o duce intr-un loc unde nu a mai fost cu nimeni pana acum, pe un varf de munte unde creste floarea de colt pe care vrea sa o culeaga pentru ea, sa i-o prinda in par sau sa ii faca o coronita. Vor sa ajunga acolo sus, pe stanca, departe de lumea obisnuita, deasupra norilor, aproape printre stele, dar drumul e lung si foarte greu. El isi doreste sa petreaca acolo toata vara…sau poate toata viata, sa o stie departe de rautate, de invidia si ura celor care au inconjurat-o pana acum, sa fie doar a lui, sa o protejeze si sa o iubeasca in liniste. Inainte sa plece pe drumul asta greu se intrebase daca ea va reusi sa ajunga pana acolo, daca va rezista, daca va dori sa treaca prin toate greutatile ca sa fie alaturi de el undeva unde nimeni, niciodata nu ii va mai supara.
Ea zambeste desi se vede ca e aproape extenuata, uneori respira atat de greu incat in linistea muntelui parca doar asta se mai aude, ca o adiere de vant cald. Isi indreapta privirea in sus, isi doreste sa ajunga mai repede, simte ca nu mai poate rezista. Dar tace…zambeste si merge mai departe, nu vrea sa il supere sau sa ii strice entuziasmul, nu vrea sa il intristeze, s-ar intuneca tot cerul daca ar face asta, s-ar darama muntele, ar disparea lumea. Pentru ca El e lumea ei.
Si urca in continuare, tinandu-se strans agatata de mana lui intinsa. Mana asta e firul care-o tine in viata, podul ei peste timp, sursa ei de energie, foarta si ratiunea ei de-a trai. Mana asta a salvat-o de fiecare data cand apropiata periculos de mult de prapastie era gata sa alunece, sa se pravaleasca precum o piatra desprinsa din munte. El este insa totdeauna acolo, cu mana lui frumoasa si ferma, hotarata, intinsa spre ea, o prinde si o aduce inapoi.
Tarziu, venise deja noaptea, a vrut sa ii spuna ca nu mai poate dar a ridicat privirea si a vazut ca in ochii lui stralucea frumusetea florii de colt… atunci a stiut ca au ajuns, ca au reusit sa treaca prin poarta timpului si ca trecutul a devenit deja viitor. In mana ramasa intinsa spre el primeste fericita prima floare…
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 102) « Teo Negură
Lupta pentru iubire e grea.Şi e şi mai grea într-o lume în care conceptul acesta este asociat cu “banii”.Eu zic că merită lupta…tocmai pentru acea “floare de colţ” ce îi aşteaptă pe cei doi îndrăgostiţi la finalul drumului spinos şi anevoios.”Nu mai pot” nu există…e doar sclipirea aşteptării după frumuseţea “florii” care încolţeşte în ochii celuilalt a promisiune.
Pentru iubire se luptă în doi…unul nu ajunge,iar trei sunt deja prea mulţi…
Urcarea a fost grea şi pare-mi-se că povara grea stătea pe umerii ei.O admir pentru că a crezut în făgăduinţa florii până la final…a crezut în el…aşa au răzbit a urca muntele.
Sunt îndrăgosiţi care aspiră să ajungă acolo,la florea de colţ…
Ma bucur ca ti-am dat o idee buna cu piesa Floare de colt a lui Ducu Bertzi, prin postarea ei la un blog cu fotografii pe data de 22 februarie.
What??? Cred ca avem o problema de comunicare… Ce idee? Ce postare?
Si de fapt a fost invers, ideea de postare o aveam, lipsea fotografia.
Am postat melodia pe 22 februarie, la un blog cu cele mai bune fotografii, oricum articolul tau e bun, sa stii!
Adica am postat melodia ca si comentator, o fi doar telepatie!
Multumesc, ma bucur daca ti-a placut articolul. Hmmm, stiu eu ce sa zic despre telepatia asta?
Telepatie…muzicala.
Mai, ma repet…eu aveam ideea de postare, melodia si fotografia au venit doar ca o completare. In fine, nu conteaza, trebuie sa recunosc cinstit ca eu cred in telepatie si in puterea gandului, dar nu stiu daca e cazul acum.
La felul tau de-a fi, i-as spune iubitului tau sa citeasca si printre randuri si sa inteleaga ca floarea de colt din poveste e numai o metafora, e inaltimea acelui ideal spre care ar trebui sa tinda chiar si daca are rau de inaltime, sau mai ales.
De fapt, drumul spre floarea de colt e drumul spre tine, drumul spre intregul compus din voi doi,luminat numai de raza lunii patrate…
Wow…tres magnifique cum ar spune țiganul.Povestea e parcă ruptă dintr-un vis.Mai ales că eu iubesc muntele:X dar…trecem peste asta.Felicitări…na că nu mai știu să mai scriu,m-am emoționat:D
Multumesc!
nu am inteles niciodata vorba asta ‘legile sunt facute pentru a fi incalcate’, eu chiar nu cred ca cei care fac o lege o fac cu scopul de a fi incalcata
cat despre floarea de colt, sincer te felicit ca reusesti sa crezi in ea! 
Pai normal, ei nu le fac sa fie incalcate, dar asta se intampla. Cel putin in tara asta.
Foarte frumoasa povestea, in realitate cati sunt dispusi sa urce pana la “floarea de colt”? o intrebare la care eu mi-am raspuns mai acum ceva vreme…niciunul. Oricum, povestea ta este motivanta, optimista si romantica. mi-a placut mult!
Ba mai exista si asa ceva, dar putini. Specie rara asa ca floare de colt.
diferenta e ca floarea de colt este protejata prin lege!
Corect! Dar si legile sunt facute ca sa fie incalcate, nu?
Foarte frumos, felicitari! Mi-a placut foarte mult! Alte cuvinte sunt de prisos! O sa mai citesc articolul inca o data
Multumesc. Am o serie de povestiri de genul asta, cea de azi nu e chiar cea mai reusita.
Cu placere! Mesajul este cel care emotioneaza si predispune la filosofie, la reverie
si pentru ei atunci povestirea este perfecta.
E posbila sa ai dreptate, povestea de azi sa nu fie cea mai reustita in opinia ta, dar poate multora dintre cititori le creeaza un fel de remember sau li sea aseaza peste suflet ca un balsam
E bine atunci. Balsam pentru suflet.
Frumos,
Multumesc.
nu bausem cafeaua si nu puteam scrie un comentariu ca omu’
, chiar este frumos si tind sa cred ca tu esti fata care-si urmeaza iubirea pana la capatul lumii pentru o floare de colt(nu sunt protejate de lege?), cu toate ca el ar fi trebuit sa i-o aduca si nu sa puna sarmana fata sa escaladeze un munte 
Floarea de colt e doar un simbol in povestea asta. Si daca fata vrea sa urce muntele impreuna cu el, ce e rau in asta? Asa iti arati iubirea, nu stand acasa in fotoliu si lasandu-l pe el sa se chinuie singur.
Aham! Exact !