Pereche

Şi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morţii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roşii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi şi-n moarte tot uşor de-nfrânt
Şi nu vom înţelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri şi frumoşi fără-ncetare,
Mereu împleticiţi în lungi priviri,
Vom fi jertfiţi mereu pe alte-altare
Şi neacasă, veşnic nicăiri?

Apleacă-te pe braţul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

Ana Blandiana

Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa,  Caius, Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Blog de furaciuni2, Soseta, Calin,Vania 1, A.Suciu, Hai ca se poate, Madi si Onu, 

Dragostea mea

Eu ştiu că tu nu meriţi dragostea
şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
şi totuşi câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriţi iarăşi clipele de-acum
şi gândurile bune câte ţi le-am dat,
dar parcă merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele,
care rămâne pururea curat
şi după ce milos i-a sărutat
leprosului, pe uliţă, picioarele…

Magda Isanos

Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa,  Caius, Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Blog de furaciuni2, Soseta, Calin,Vania 1, A.Suciu, Hai ca se poate, Madi si Onu, 

Ce simplu mi-ar fi, dacă nu te-aş iubi

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

                                                ……………………………………..

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

A.Paunescu

Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa,  Caius,Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Blog de furaciuni2, Soseta, Calin,Vania 1, A.Suciu, Hai ca se poate,

Venus din Milo

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă

unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi

oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie

descoperă arta desenând cu degetul pe nisip

conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră

trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor

rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea

mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală

cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede

de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini

şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,

fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,

uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine

şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,

domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti

n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?

Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?

”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră

înainte de asta. Adică vina noastră este aceea

de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat

şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,

povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt

spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,

după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie

să căutăm  fericirea decât lângă mâinile noastre.

Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor

şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm

ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele

decât că sunt nişte păsări ameţite de soare

şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme

ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele

decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,

atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,

poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură

recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ

pentru a desena, imitându-i pe oameni,

conturul umbrei iubitului ei,

chiar fără să ştie ce-i arta.”

Octavian Paler

Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa,  Caius,Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Ana lu’ Manole, Dulce Deea, Blog de furaciuni2, Soseta, Calin,Vania 1, Madi si Onu, Link, Jocuri de cuvinte,

Intr-o gara

“Dimineaţa e abia presimţită şi totuşi

sunt destui călători care vin şi călători care pleacă.

De ce vin? De ce pleacă?

Dar e prea devreme să întreb.

Filosofii, istoricii, profeţii şi toţi ceilalţi care se ocupă

cu sensul existenţei dorm încă. Au citit pînă noaptea târziu

şi nu pot să-i trezesc la o oră atât de nepotrivită.

Există şi călători care stau şi aşteaptă, bineînţeles

în sala de aşteptare, cuminţi, dar şi pe peroane. Ce aşteaptă?

Dorm însă şi psihologii sau cum se mai cheamă cei care ştiu

câte lucruri poate să aştepte un om şi, în general, ce rol are

aşteptarea în lume. Nici pe ei nu pot să-i trezesc. Sunt obosiţi,

extenuaţi, de probleme serioase, nu se cade sa-i deranjez

pentru un fleac, fiindcă eu în gara aceasta, în dimineaţa aceasta,

care nu e încă dimineaţă, e jumătate noapte,

nu ştiu de ce stau oamenii prin sălile de aşteptare ale veacului.

Unii au renunţat să aştepte. Au aţipit, pur şi simplu,

între două ţipete de locomotivă. Au uitat de veniri,

au uitat de plecări, au uitat de vacarmul din gară. E bine? E rău?

Nu ştiu. Cei care ne explică astfel de lucruri complicate

dorm şi ei. E normal. Sunt din ce în ce mai multe întrebări

şi ei trebuie să dea din ce în ce mai multe explicaţii

în timp ce inexplicabilul creşte ca o noapte imensă sau

ca o dimineaţă imensă. Încât, stau mai departe în această

jumătate de mirare şi jumătate de spaimă, prudent,

să nu fac o gafă care să atragă atenţia celorlalţi asupra mea.

Ar întoarce toţi capul. Ce caută ăsta aici,

într-o gară, cu întrebările lui? Aici nu e oracolul din Delfi.

Aici oamenii vin şi pleacă, aşteaptă sau moţăie,

dar nimeni, absolut nimeni nu-şi permite să pună întrebări.

Deci, mă strecor din gară

tiptil şi plec să umblu pe străzi. E mai bine.

Singurul lucru care mă-ncurcă e că nu ştiu

la ce oră se scoală filosofii, istoricii, profeţii, psihologii

şi cei care ne explică lucrurile complicate, prin urmare

nu ştiu cât va trebui să umblu fără noimă pe străzi.

Şi nu pot nici să întreb trecătorii. Risc

să nimeresc vreunul dispus să mă ia peste picior

şi să râdă. „Nu ştiai? Ne-am hotărât să venim, să plecăm,

să aşteptăm şi chiar să murim fără să ne mai punem întrebarea

de ce. Lumea s-a transformat într-o gară, nu vezi?

Mai bine nu întreb. Tac şi mă uit la ferestre.”

Octavian Paler

Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa,  Caius,Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Ana lu’ Manole, Dulce Deea, Blog de furaciuni2,