…ori iarba nu-ti place? Ori esti bolnavioara draguta mioara? As fi continuat asa daca era un articol despre literatura si baladele ei, dar nu asta am de gand sa fac astazi. Ideea este cu totul alta…de fapt, ca sa nu o mai lungesc atat ca-mi sar cuvintele direct pe degete si-apoi pe tastatura de nu le mai pot tine in frau, ideea este ca…
Vorbim prea mult! Aruncam prea usor cu cuvintele, ne jucam prea mult cu ele, le folosim uneori fara cap si fara sens fara sa ne gandim deloc la ce putem sa declansam din asta. Ne place noua sa ne auzim, am devenit dependenti de vocile noastre mai ales atunci cand folosim un ton ceva mai ridicat, sau atunci cand bombanim cuvinte fara sens ca sa aratam ca ceva nu ne convine. Da, suntem fiinte inteligente, avem darul asta de a scoate sunete care sa mai si insemne ceva si nu sunt doar simple hamaieli sau miauneli (desi si ele spun ceva) dar parca am uitat ca desi putem sa folosim oricand cuvinte ar trebui mai intai sa le dam un sens. Si nu unul la intamplare ci cel corect, sa spunem ceea ce voiam sa spunem de fapt, nu sa ne incurcam in rautati spuse gratuit, in vorbe grele aruncate astfel incat dupa aceea sa ne intrebam daca cel caruia i le-am adresat nu are cumva nevoie de ingrijiri medicale, ca prea am lovit in el. Si da, chiar asa este, el sta saracul indoit de greutatea atator lovituri, merge incovoiat si parca nu se mai poate misca, il doare peste tot…
Unii dintre noi avem talent cu carul la asta! La manuitul cuvintelor, zic…doar ca de la un timp avem mainile obosite si nu le mai “invartim” cum trebuie, sau poate nu mai merge tastatura. Insiruirea lor pare aproape ilogica, devin necuvinte (vorba Poetului) si te intrebi daca esti tu cel care le-ai lasat sa iasa fara sa le gandesti, apoi te miri ca ai suparat pe cineva. Nu e bine ce facem, gresim foarte mult (na, tot e bine ca eu recunosc asta) nefiind atenti fix la ceea ce simte celalalt cand il “bombardam” cu rautati sau ironii de cele mai multe ori gratuite. Devenim agresivi doar vorbind, aruncam cu vorbele in dreapta si-n stanga ( nu neaparat in ordinea asta), dam cu ele de pereti si mai ales, dar mai ales in oameni. Trist este cand ii lovim pe cei care ne sunt cei mai dragi, nu-i asa?
Hai sa ne jucam mai frumos cu cuvintele, hai sa credem cu adevarat in ceea ce spunem, sa lasam vorbele sa iasa din suflet si sa incercam sa nu mai ranim pe nimeni cu ele. Cand vrem sa spunem ceva intai sa strangem frumos cuvintele de care avem nevoie, sa ne gandim cum sa le asezam unele langa altele, si cand am gasit cea mai buna forma sa zicem ce-avem de zis. Eu asa am de gand sa fac…
Voi? Alex, Alecu, Aliceee, Amza, Androxa, Mitza, Caius, Calin, Costin, Faranume, Flavius, Gabriela, Vania, Maria, Maria, Marin, Mel, Nea Costache, Vali, Florin, Ionut,Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Soseta, Standdowncafe, Vero, Pinka
Pingback: Penthouse « Teo Negură
am mai intervenit la Rokssana despre subiectul cu pricina. E foarte ușor să arunci vorba ca o descărcare, la fel cum, la nervi, arunci piatra și nu te mai uiți unde ajunge și ce lovește. Numai că după ce s-a spart geamul…e foarte greu să mai maschezi lipiturile grosolane care mimează imaginea inițială.Da, ar trebui să ne gândim mai mult…
Da, ar trebui fir’ar sa fie!
o saptamana plina de inspiratie sa ai:)
Multumesc, la fel.
Cuvintele cateodata ranesc mai rau ca gloantele.
Da, si raman rani adanci.
Foarte frumos articolul si-mi doresc sa-l citeasca cat mai multi oameni.
Oricum shimbarea vine din noi insine.
Iar daca ne-o dorim cu adevarat, se poate.
O seara minunata si o noua saptamana plina de realizari iti doresc Shayna !:)
Multumesc mult, la fel si tie!
Frumoasa intentia ta, frumos imboldul, magica melodia…nu o mai auzisem de mult timp
sunt de acord cu tine…e foarte important
sa stim cum folosim cuvintele
As putea spune ca am facut-o intentionat, dar nu as spune adevarul
Am gandit si am scris numa o parte din ce am gandit…se mai intampla. Nu ma judeca prea aspru…:D
Ok, nu te judec deloc.
Normal ca se mai intampla.
ufff, ma simt usurat
Ei, de cateva ori a trebuit sa rescriu comentariile de pe blogul tau…uitam sa dau trimite comentariu
Mai Marine, tu esti indragostit? Ca, na.. scrii si poezii romantice…
Scriu de pe laptop si nu folosesc mouse, de aici problema cu trimite comentariu. Poezii romantice am scris mai mereu, din facultate pana acum cu pauza de 3-4 ani.
)))
Daca sunt indragostit…cred ca da…nu stiu cat de serios…sunt in autoanaliza
Aham, urmeaza sa te lamuresti. Apoi eventual sa o lamuresti si pe ea.
cine stie? poate ma lamureste ea
)
Glumeam, iti dai seama. Iti doresc sa-ti fie bine!
ei, fii pe pace…nu sunt eu asa suparacios :d
te asigur ca mie imi poti spune orice gandesti fara teama ca mi se va parea nu stiu cum sau ca ma sunt supar. Sunt sensibil dar nu exagerat
)
Oh, eu la capitolul sensibilitate sunt “maestra”, cred ca sunt exagerat de sensibila.
Nu e nimic rau in asta. Doar ca trebuie sa ai grija sa nu fii ranita
Atat tot!
Pai tocmai asta e problema de fapt.
E usor sa ma raneasca cineva…:(
Sunt sigur ca esti suficient de puternica sa treci peste
Sunt!
Noapte buna, Shayna! Un inceput de saptamana cat mai superb
Noapte buna! La fel si tie.
think before speech..its a hard lesson to learn sometimes…
Yes, is a very hard lesson but not impossible…:)
am o vorba pe care o to repet in astfel de cazuri ”gandeste de zece ori si vorbeste o data”
Da, cam asa ceva, Ionut.