“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.”
Octavian Paler
Alex, Aliceee, AnaUsca, Andrei, Androxa, Caius,Gabriela, Ilarie, Marin, Mel, NeaCostache, Vali, Florin, Poorbuthonest, Rokssana, Schtiel, Vero, Vania, Ana lu’ Manole, Dulce Deea, Blog de furaciuni2, Soseta, Calin,Vania 1, Madi si Onu, Link, Jocuri de cuvinte,






oh daaa…!
Pingback: Treptele desavarsirii – Neagoe Basarab « Rokssana's Blog
Umbra de gand palerian, de gand-iubire din miez de fire.
E tot ce poate-a ne aduce fericirea, prin linistire.
Madi si Onu
Da, e o combinatie reusita.
Aceste minunate stihuri se imbina perfect cu acordurile si versurile lui Alifantis! Multumesc pentru aceasta frumoasa selectie!
Cu drag, Nea Costache… aveam eu asa, o stare…
Combinatie perfecta Paler cu Alifantis.:D
Toate “combinatiile” mele sunt perfecte.
Cata modestie…:)))
Unde? Unde?
))))
Pingback: Himera « Link-Ping
Pingback: ANTI ROYALTY…. « androxa
Pingback: Vacitim, pierdut in tara lepselor « Marin Toma's Blog
Pingback: A doua viaţă « Blog de furăciuni 2
Pingback: Cantec de dragoste « Rokssana's Blog
Pingback: Ultimul Mitropolit – 15 « Ioan Usca
Pingback: Ieşirea din criză « Ilarie
Pingback: Periodic | Caius
Pingback: Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 3 | Ana Usca
Hey
imi place aceasta Venus din Milo…pare mai umana
O noapte frumoasa, Shayna
Este…mai umana, chiar este. Noapte linistita si tie!
Pingback: Royo « schtiel
Am inceput sa citesc…sensurile cuvintelor ma izbeau direct in armura sufletului si o faceau să se naruiasca. Am ajuns la final si am inteles citind cui ii apartine. Paler, a stiu.
Da…am o adevarata pasiune pentru scrierile lui.
Aveam nevoie de Octavian Paler si Nicu Alifantis… iti multumesc mult Shayna
Crede-ma…si eu, deci…cu mare drag!