Astazi dansam Samba…

Sursa foto

“Cand spui Samba nu poti sa nu te gandesti la Carnavalul de la Rio de Janeiro, deci Brazilia. Aici sunt originile Sambei, care de altfel este si dansul national al Braziliei. Este o combinatie de influente africane, indiene si iberice.

Prin 1830 a luat nastere un dans care combina miscari ale negrilor cu rotatii ale corpului si sway-uri din Lundu. S-au adaugat pasi de carnaval, iar in final dansatorii au ales stilul european, in care dansatorii aveau o pozitie mai apropiata.

In 1885 inalta societate din Rio adopta dansul sub numele de Zemba Queca, ulterior Mesemba. Masemba a fost combinat, la inceputul secolului XX, cu un alt dans brazilian numit Maxixe si a fost popularizat in SUA si Europa. Chiar si astazi Samba mai contine pasul numit Maxixe (un chasse si o punctare). O alta demurire pe care a purtat-o Samba a fost “Carioca”, in 1930.

Dansul devine popular in salile de dans europene abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, prin anii 1948-1949, desi primele incercari de a adduce Samba in scolile de dans pe continent s-au facut prin anii 1923-1924. Pierre Lavelle structureaza Samba in anul 1956, o varianta din cadrul dansului sportiv. Apoi au aparut numeroase tipuri de Samba.

Cum dansezi Samba? Mai intai trebuie sa reusesti sa ajungi la o stare vesela, exuberanta, ca sa poti sa te exprimi in adevaratul sens al Sambei. In mare parte, figurile de Samba care se danseaza astazi sunt rezlizate prin miscarea soldurilor.

Samba se danseaza instinctiv. Intai este nevoie sa iti inveti corpul sa fie vesel si numai apoi poti trece la aprofundarea tehnicilor de unduire a soldurilor. Vei petrece ceva timp ca sa constientizezi si sa simti corect aceasta miscare. Nu de alta, dar este indicat sa ai corpul ferm si gratios in acelasi timp. Stiu, este dificil, dar este si distractiv deopotriva.

Urmeaza picioarele. La inceput ti se va parea complicat sa faci atatia pasi intr-un timp atat de scurt, sa ai grija la tinuta umerilor si sa mai dai si din buric. Nu este cazul sa te lasi invins, picioarele tale sunt facute pentru samba. Este nevoie doar sa le imprimi neincetat veselie si bucurie. Pentru ca, da, trebuie sa fii si un bun actor cand dansezi samba. Acest dans necesita miscari zglobii, dar si o mimica pe masura.

Nu trebuie decat sa urmaresti defilarea organizata in Rio de Janeiro cu ocazia carnavalului. Vei observa incantarea dansatoarelor cand isi misca soldurile la fel de siropos precum cadanele arabe. Energia sambei este data de pasii alternati rapid cu unduirea provocatoare a soldurilor sau de balansul naucitor realizat de miscarile lente combinate cu cele alerte.”

Sursa Samba

Rokssana,  Dum spiro spero,  Theodora0303,  Ioan Sorin Usca,   Caius,  Ilarie,  Supravietuitor,   Papornita cu vorbe,   Ioan Usca,   Zina,   Nelinistitu’,  Androxa,  Alecu Racoviceanu,  Teo Negura, Alex Mazilu,  Cristi Milla,  Betivul de cuvinte,  Vis si realitate,  Peter,  Nea Costache,  Dana,  Link ping,  Mirela,

Pe ape…intr-o barca de hartie (3)

O raza de luna iti lumina fata si ochii din ce in ce mai atenti la miscarile mele pline de pasiune. Cu mainile ridicate deasupra capului, imi unduiam tot corpul intr-un dans ce vorbea pentru mine…cuvintele nu-si mai aveau rostul.

Ti-ai scos in liniste hainele….

Ma apropiam usor, ca o adiere de vant, si nu stiai daca sunt eu sau doar briza care iti mangaia in treacat obrazul. Eram  valul si sunetul marii la un loc, eram cantec si dor, eram vis in lumina de gand rasfirat in tacere, eram noapte si-apoi iti eram zori. Vantul canta ca o sirena iesita din adancuri spunandu-mi povesti despre tine,  iar eu dansam in jurul inimii tale facand piruete din suflet.

Mainile ti-ar fi tasnit  din umeri catre mine…

Goala in lumina lunii eram iubita, femeia, plina de pasiune eram dorinta si  iubirea…Mainile mele se miscau pe tot trupul aratandu-ti locuri pe care le voiam atinse doar de tine, soldurile mele rotunde te ademeneau si te chemau sa le-atingi, sanii ti se ofereau sa le simti gustul de mere ramase cu-ncapatanare verzi…

Aveai tot trupul rascolit, plin de dorinta de mine…

Intre noi mai era doar o urma de timp si-o frantura de aer, le-as fi dat la o parte sa te respir doar prin mine, ma apropiam din ce in ce mai mult atingandu-te acum timida dar hotarata, iti luam mainile si le asezam peste tot sa te simt asa cum te visasem pana atunci. Ochii tai imi mangaiau deja sufletul, eu te doream sa-mi mangai trupul.

Incercai sa fugi, venind spre mine….

Te-ai ridicat, ai facut pasul ce ramasese-ntre noi si m-ai cuprins in brate aproape salbatic, mi-ai muscat buzele rosii cu gust de zmeura coapta, m-ai strivit intr-o imbratisare stransa, aproape brutala, dar plina de dragoste si dor si-asteptare, m-ai sarutat pe gat, mirosindu-ma, adulmecandu-ma pofticios, mi-ai gustat umerii  alb-sidefii, apoi mi-ai acoperit gura cu buzele tale-nsetate care voiau sa ma soarba sa le treaca de sete…

 Pana la mine iubisei vreodata asa…?

M-ai asezat pe nisip si m-ai acoperit cu tine sa nu simt racoarea noptii…invatam sa fiu Tu.

Departe, pe ape, abia se mai vedea, ratacita, o barca de hartie…

Androxa,   Tu1074,   Rokssana,   Papornita cu vorbe,   Cella,  Dana,  Alice Georgiana,   Betivul de cuvinte,  Alecu Racoviceanu,  Teo Negura,  Alex Mazilu,  Cristi Milla, Vis si realitate,  Mirela Pete,  Se-cret,  Napocel,  Supravietuitor,  Peter, Nea Costache,  Sonia,

Trimite-mi pe cineva…

E sambata, adica week-end…Pentru ca nu m-am trezit bine si nici cu prea mult chef pe mine sau pe langa mine, va las sa cititi cateva randuri care ajuta atunci cand simtiti nevoia, si sa ascultati o melodie pe care eu o ador. Nu neaparat pentru ca este a celor de la Scorpions ci pentru idee… Cine nu ar vrea sa primeasca sau macar sa trimita un Inger cuiva?

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”

Bruno Ferrero

Androxa,  Roxana, Dum spiro spero,  Mirela Pete,  Alecu Racoviceanu,  Teo Negura,  Alex Mazilu,  Cristi Milla, Vis si realitate,  Betivul de cuvinte,  Haicasepoate.eu,  Theodora0303, Vizualw,  Link ping, Dana Patranoiu,   Ioan Usca,   Zina,  Luna patrata,

Ziua si blogul…

Ma mananca pielea de parca m-au napadit furnicile…dar nu e de la ele, cineva a spus sa nu mai vada nicio furnica timp de o luna, deci inseamna ca e de la altceva, probabil de la capsuni. Le devorez…cu frisca mai ales, chiar daca fac alergie dupa aceea dar asa sunt eu, aleg mereu caile cele mai complicate.

De fapt e de la nervi, dar asta e alta poveste…

E vineri, si daca e vineri…e Alecu Racoviceanu! Ah, si inca nu a publicat textul de azi, oare ce o sa scrie? Sunt nerabdatoare…

Aaa, nu v-am spus care e ideea acestui articol! Ma gandeam cum ar fi daca in fiecare zi a saptamanii as putea intra sa citesc doar un singur blog, si ma intrebam cum le-as alege, ce criterii as avea, de ce as alege intr-un anumit fel… chestii de genul asta. E clar ca am niste bloguri preferate, asta stiti si voi pentru ca si voi aveti, dar cum le-as imparti pe zile,oare? Voi v-ati gandit la asta?

O sa incerc, desi cred ca e foarte greu, saptamana are doar sapte zile totusi…

Luni, cred ca as intra pe blogul lui Alex Mazilu, ca sa incep saptamana frumos…da,dar asta fac si marti, si miercuri…duminica tot asa ma prinde deci nu se pune, la el intru in fiecare zi si asta asa ramane. Am zis!

Bun! Hai sa o luam atfel ( )

Luni…luni as incepe cu blogul Mirelei, aici gasesc mereu ceva frumos, arome imbietoare, miros de parfum si vacanta, atmosfera calda si primitoare. Dar asta gasesc mereu la ea, nu doar lunea…

Marti…daca e marti, e Trafic cu hituri asa ca dau fuga la Teo Negura pe blog si ma rasfat cu muzica buna. Mda..dar asta fac si sambata…

Miercuri merg la Carmen, e ziua aceea fara cuvinte, sigur are ea ceva interesant pentru noi. Totdeauna are, de altfel, nu doar miercurea…

Joi alerg la Vania, chiar daca are mai multe bloguri, punem unul la calcule, ca na…toate ii apartin. Da, dar ii apartin in fiecare zi, nu doar joi.

Vineri am zis deja… chiar nu e cazul sa ma repet. Textele lui Alecu Racoviceanu ma fac sa uit de multe probleme, ma amuza uneori, in general ma linistesc, totdeauna ma incanta. Le ador adica!

Sambata…eh, aici e o problema. Nu am sa trisez, va spun ca sambata ma intorc la blogul lui Teo Negura, sa citesc povesti de vis sau cine stie ce nazbatioare de prin adolescenta sau armata scrise cu mult umor. Da, dar nu toate sunt scrise sambata…

Duminica e vreme de betie, asa ca beau cu Betivul de cuvinte ! Si atat, ca dupa aceea nu mai suntem in stare de nimic altceva.   Dar ce, parca numai duminica putem sa bem?

Si constat ca s-a terminat saptamana! Vaai, mai aveam atatea bloguri de vizitat! Pai nu am trecut pe la Wind, pe la Cella, Rokssana, Andy, Lagrimme, Gabriela, Marin, nu am ajuns inca la nea Costache, la Sonia… si inca multi,multi altii.

Nu, nu mi-ar ajunge niciodata doar sapte zile si nu as putea sa vizitez doar cate un blog in fiecare zi, pentru ca pe fiecare dintre ele ma simt la fel de bine, iar zilele petrecute cu voi sunt ceva de genul melodiei de mai jos.

Sa aveti un week-end minunat, dragilor si dragelor!

Alice Georgiana, Schtiel, Dana Patranoiu, Peter, Cristi Milla, Vizualw,  Nelinistitu‘,  Zina,  Alex Mazilu,

Cerul de sub genele mele…

Sursa foto Alex Mazilu

S-a rătăcit o bucată de cer printre genele mele
Şi-am ţesut cu azur o speranţă ce-am trimis-o spre stele
Când privirea îmi zburdă din nou printr-o mare senină,
Iau tristeţea din jur şi o uit într-un strop de lumină…

Ai regăsit fericirea-n oceanul ce priveşte spre tine
El a stins o durere amară şi acum ţi-e mai bine.
O scânteie grăbită a cuprins al tău pas efemer
Şi-ai pătruns în culoarea unei dulci picături dintr-un cer…

S-au pierdut două lacrimi, demult, în privirea-mi cea blândă
Şi-am lăsat o uitare peste tot ce-a fost rău să pătrundă…
Te-am găsit printr-o clipă uitată… rătăcind prea pierdut
Şi ţi-am pus în privire un zâmbet cum nicicând n-ai avut…

Când un somn va cuprinde tot cerul de sub genele mele,
Am să-mbrac o speranţă-n azurul uitat printre stele…
Voi rămâne-un mister rătăcit într-o lume nebună,
Voi fi tot ce n-am fost niciodată, voi fi cer… voi fi lună…

M.E.Kabbout

Caius,  Rokssana,  Theodora0303,   Dana Patranoiu,  Androxa,  Papornitacuvorbe,  Vania,   g1b2i3,   Alecu Racoviceanu,  Teo Negura,  Alex Mazilu,  Cristi Milla,  Vis si realitate,