Doi pasi in urma ta…

Merg pe strada repezita de parca ma grabesc tot timpul sa ajung undeva, fac pasi marunti si desi, lasandu-i sa ma poarte de multe ori acolo unde vor ei, stiu sigur ca ma vor duce undeva, niciodata “oriunde”…

Nu alerg, ma impiedic insa de pietre si… nu tac, nu sunt in poezia lui Nichita Stanescu si nici in cantecul lui Alifantis, doar  uneori am senzatia ca mi se pierd urmele in asfalt…

Nu ma uit aproape niciodata la chipurile celor care trec pe langa mine, privesc parca dincolo de ele, motiv pentru care cunoscutii imi reproseaza deseori ca nu ii salut, de parca ei nu ar putea sa o faca..

Mai degraba observ daca au inflorit copacii, daca  frunzele sunt la fel de verzi,  admir amuzata desenele de pe trotuar, iar daca gasesc un sotron ma bucur ca un copil, nu ratez ocazia. 

Cand ploua  incerc sa prind norii, sau sa culeg stropii de ploaie ce-mi mangaie trupul si apoi se opresc obraznici in coltul gurii, asteptand parca un sarut. Nu-l dau…nu e pentru ei.

Grabesc pasii si merg mai departe…

Ai observat? Doi pasi de-ai mei sunt cat unul de-al tau…asta inseamna oare, ca sunt  cu doi pasi in urma ta?

Haicasepoate.eu,  Haicasepoate, Cristi, Rokssana, Alecu, Teo Negura, Alex, Bogdan Onin, Dana Patranoiu, g1b2i3, Gabriela Ilies, Vania, Zina,  Lora, Mirela, O lume in imagini, Se-cret, Raza mea de soare, Nea Costache, Betivul ( ok, doar de cuvinte), Sonia,