Pe ape…intr-o barca de hartie (1)

Stiam ca n-ai s-o lasi sa se scufunde…am ales hartia ca sa fie greu, ti-am spus?  Puteam sa vin cu trenul, cu masina, puteam s-alerg sau sa vin inot cu bratele intinse, as fi ajuns oricum, stiam ca ma astepti  iar eu voiam sa vin. Dar am ales o barca de hartie ca sa fiu altfel, sa nu fac eu ce face toata lumea, sa nu ma prinzi atat de repede, sa nu te-ajung asa usor…

Era atat de fragila, se putea rupe oricand…

Erai acolo, te-am vazut din departare, stateai  si te uitai la apa de parca numarai valurile, sau doar le ascultai, nu stiu.. Un val, doua valuri…cu care dintre ele urma sa vin?  Pareai nepasator, in mod ciudat si neasteptat sorbeai incet dintr-o cafea, daca nu te cunosteam atat de bine as fi fugit imediat, m-as fi ascuns, dar ti-am simtit privirea …

Ah, imi pierdusem carapacea…

Barca era deja uda, nu avea cum sa mai reziste, hainele mele la fel, asa ca m-am hotarat sa le scot, pe rand, aruncandu-le in apa…la urma urmei, voiam sa fac si plaja si niciodata nu mi-au placut urmele lasate de costumul de baie. Ma apropiam din ce in ce mai mult…aproape nicio tresarire pe chipul tau, parca priveai o scena dintr-un film, dar eu iti cunosc zambetul, apare usor in coltul gurii, atat de usor incat unii nici nu il observa, si uneori ridici o spranceana. Tu stiai asta?

Am coborat din barca, apa imi ajungea pana la genunchi si ma puteai deja vedea, nu aveam cum sa-mi ascund trupul de privirile tale.

Ma asteptai…?

Am scos barca si am asezat-o undeva la soare,gandindu-ma ca poate voi mai avea nevoie de ea. Valurile se zbateau in continuare cantand o muzica ciudata, asemeni unui pian aflat pe mainile unui cantaret talentat, era singura muzica de acolo, eu ma apropiam de tine cu stropii de apa stralucind pe umerii albi si micuti, cu trupul vibrand de emotie si nerabdare, purtand in gand povestea lumilor prin care strabatusem viata pana la tine…

Iti aduceam iubirea…

M-am asezat pe jos, in iarba, langa tine…tu iti sorbeai cafeaua linistit, ca si cum acolo se afla esenta unei vieti intregi, ca si cum era singurul lucru de care-ti pasa, privindu-ma doar din cand in cand cu coada ochiului, si taceai in continuare. Ce bine cunosteam tacerile tale, ele veneau de undeva din tine, adanc, din piept, din gand, din felul tau de-a fi, salbatic uneori si dificil…

Simteam cum ma respiri…

Pe mal, valurile desenau forme ciudate, iar soarele se retragea incet si lenes spre lumea lui de vis, lasand in urma raze pierdute pe ape…

In curand, avea sa rasara Luna….

(Va urma)

Nea Costache,  Androxa,  Zamfirpop,  Rokssana,  Vania,  g1b2i3,  Tu1074,  Dum spiro spero,  Theodora0303,  Alecu Racoviceanu,  Teo Negura,  Alex Mazilu, Vis si realitate,  Betivul de cuvinte,  Cristi Milla,  Clipe de Cluj,  Dana Patranoiu,  Gabriela Elena,  Luna patrata,