O raza de luna iti lumina fata si ochii din ce in ce mai atenti la miscarile mele pline de pasiune. Cu mainile ridicate deasupra capului, imi unduiam tot corpul intr-un dans ce vorbea pentru mine…cuvintele nu-si mai aveau rostul.
Ti-ai scos in liniste hainele….
Ma apropiam usor, ca o adiere de vant, si nu stiai daca sunt eu sau doar briza care iti mangaia in treacat obrazul. Eram valul si sunetul marii la un loc, eram cantec si dor, eram vis in lumina de gand rasfirat in tacere, eram noapte si-apoi iti eram zori. Vantul canta ca o sirena iesita din adancuri spunandu-mi povesti despre tine, iar eu dansam in jurul inimii tale facand piruete din suflet.
Mainile ti-ar fi tasnit din umeri catre mine…
Goala in lumina lunii eram iubita, femeia, plina de pasiune eram dorinta si iubirea…Mainile mele se miscau pe tot trupul aratandu-ti locuri pe care le voiam atinse doar de tine, soldurile mele rotunde te ademeneau si te chemau sa le-atingi, sanii ti se ofereau sa le simti gustul de mere ramase cu-ncapatanare verzi…
Aveai tot trupul rascolit, plin de dorinta de mine…
Intre noi mai era doar o urma de timp si-o frantura de aer, le-as fi dat la o parte sa te respir doar prin mine, ma apropiam din ce in ce mai mult atingandu-te acum timida dar hotarata, iti luam mainile si le asezam peste tot sa te simt asa cum te visasem pana atunci. Ochii tai imi mangaiau deja sufletul, eu te doream sa-mi mangai trupul.
Incercai sa fugi, venind spre mine….
Te-ai ridicat, ai facut pasul ce ramasese-ntre noi si m-ai cuprins in brate aproape salbatic, mi-ai muscat buzele rosii cu gust de zmeura coapta, m-ai strivit intr-o imbratisare stransa, aproape brutala, dar plina de dragoste si dor si-asteptare, m-ai sarutat pe gat, mirosindu-ma, adulmecandu-ma pofticios, mi-ai gustat umerii alb-sidefii, apoi mi-ai acoperit gura cu buzele tale-nsetate care voiau sa ma soarba sa le treaca de sete…
Pana la mine iubisei vreodata asa…?
M-ai asezat pe nisip si m-ai acoperit cu tine sa nu simt racoarea noptii…invatam sa fiu Tu.
Departe, pe ape, abia se mai vedea, ratacita, o barca de hartie…
Androxa, Tu1074, Rokssana, Papornita cu vorbe, Cella, Dana, Alice Georgiana, Betivul de cuvinte, Alecu Racoviceanu, Teo Negura, Alex Mazilu, Cristi Milla, Vis si realitate, Mirela Pete, Se-cret, Napocel, Supravietuitor, Peter, Nea Costache, Sonia,






Pingback: Refugia « Teo Negură
Pingback: Declaraţie de avere « Teo Negură
Cu placere!
Tu stii ce mult imi place cand cineva “imi daruieste” melodii?
Pingback: Egloga destinului tragic « Rokssana's Blog
Pingback: Il rog pe Cristian Preda sa nu mai mimeze dizidenta « Dum spiro, spero
Sublim, sublim, sublim! Multi au aceste simtaminte insa putini reusesc sa si le exprime asa frumos. Felicitari pentru post si… mult noroc in dragoste!
Bine ai punctat cum ca nu toti au curajul a asterne asta. Felicitari, foarte frumos ai scris, a fost o placuta lectura in zi de duminica.
Multumesc, Napocel!
Daca a fost la fel de placut ca atunci cand am scris eu, e perfect.
Pingback: 60.000 de israelieni au protestat în strada fata de politicile economice ale guvernului israelian – In Romania 65.000 de tineri s-au distrat la Liberty Parade « Hai ca se poate!
Pingback: Bibliografia Comentariilor la Apocalipsa | Ioan Sorin Usca
Superba povestea ta Shayna, citind cuvant dupa cuvant, in mintea mea se contura imaginea si scenariul si actiunea acestei minunate povesti de dragoste…
Imi doresc ca povestea sa continuie… si chiar sa se concretizeze intr-o dragoste mare… fara sfarsit
Tare, tare mult imi place
O Duminica minunata iti doresc
Da..si unde mai pui ca e creatia mea, nu doar un scenariu al vreunui film de dragoste, si nici inspirata din nu stiu ce roman.
Si da, e deja concretizata.
Se simte ca ti-ai scris trairile, gandurile si sentimentele tale…
Ma bucur tare mult Shayna, ca povestea ta de dragoste, este concretizata… Sa traiesti intr-o dragoste mare si adevarata, este cel mai frumos si mai nobil lucru ce i se poate intampla unui om…
O zi minunata in continuare
O zi buna si tie!
Pingback: Limba nenumibilă | Caius
Pingback: Inocentul – 27 « Ilarie
Pingback: marturisiri si anateme « Rokssana's Blog
Pingback: Peştera Hang Son Doong din Vietnam, cea mai mare din lume « Supravietuitor's Blog
Romantic, melancolic… boem…
Trebuie sa ai har pentru a scrie asa ceva.
Ma bucur ca ti-a placut! Nu stiu ce sa zic, poate am har…ce stiu este ca imi place sa scriu si o sa fac asta in continuare chiar daca unii ma tot musca de pe undeva, mai prin spate asa…;)
Pingback: Revenind la new age… | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Alianţe « Ioan Usca
Ti-as picta, de-as sti cum, scrisul si gandurile…
Ar rezulta un tablou care ti-ar spune mai multe decat iti pot scrie aici…
Scrie, Shayna, scrie…
Pfuaiii! Ce piesă… Nici nu se putea ceva mai potrivit pentru textul din seara aceasta. Mi-aduce aminte de nişte vremuri minunate pentru mine.
Piesa completeaza textul… Ma bucur ca ti-am amintit de vremuri frumoase.
minunat!, minunato