Pe ape…intr-o barca de hartie (4)

Mainile tale erau una cu trupul meu gol, voiau sa ma prinda, sa ma cuprinda, ma cautau, ma cercetau, ma doreau…ma aveau. Intinsi pe nisipul ud ne juram dragoste prin miscari unduioase, la fel cum valurile isi cantau simfonia. Imbratisati eram cer si pamant, eram apa si foc deopotriva, erai noapte si eu iti eram zori, imi sarutai lumina diminetii din privirea-mi de catifea…

Sa-ti cant de viata, vreau, iubito….

Imi luai incet mainile micute si parca speriate, mi le plimbai peste corpul tau gol, sa te invat, sa te cunosc, sa te aflu…Te descopeream ca pe un text frumos scris, cu litere armonios asezate una langa cealalta, unele mai cuminti, altele mai indraznete, unele foarte noi pentru mine. De fapt…invatam sa te citesc, erai ca o poveste frumoasa, al carei sfarsit imi doream sa nu-l aflu niciodata.

Te-am asteptat atat de mult,imi sopteai fierbinte…

Valurile ajungeau acum pana la noi, simteam apa limpede si rece asa cum te simteam deja pe tine, spuma marii imi acoperise parul, respiratia si mirosul tau salbatic dulce-amarui imi erau deja cunoscute, iti simteam buzele peste tot gustandu-ma, ma infioram si scanceam sub pasiunea sarutarilor pline de dragoste si dor. Departe, in larg, marea dansa in ritmul iubirii noastre, plimband peste ape o barca de hartie….

Ai fost a mea dintotdeauna, stii?…mi-ai spus

Cerul isi scutura stelele peste noi si eu te iubeam cu stangacia celei care facea asta pentru prima data, as fi vrut sa le-ntreb daca-i bine dar imi acoperisei buzele sorbindu-ma pofticios. In mod ciudat si de neinteles pentru mine incepeam sa ma descopar dintr-o data altfel, faceam miscari si gesturi despre care nu stiusem nimic pana atunci, le faceam firesc, veneau din mine, eram plina de pasiune, deveneam femeie si-ti sopteam la ureche dragostea asteptarii. Imi incolaceam bratele in jurul trupului tau si tu imi sarutai genunchii plini de nisip ud de parca erau perle scoase atunci din scoicile albe din jur…

Ai sa ma-nveti sa te iubesc?… ma intrebai incet…

As fi vrut sa spun, sa strig ca eu nu te pot invata, ca eu nu mai iubisem niciodata, dar tot ce reuseam sa fac era sa ma las in voia mainilor tale, in voia ta. Sfioasa, pana si Luna s-a retras lasand in urma doar o perdea din nori argintii care sa ne acopere trupurile…

Lecturi recenzate,   Theodora0303,   Androxa,   g1b2i3,   Rokssana,   Papornita cu vorbe,    Teo Negura,  Betivul de cuvinte,  Cristi Milla,  Cella,  Alecu Racoviceanu,  Alex Mazilu,  Haicasepoate.eu,  Nea Costache,  Bogdan Onin,  Supravietuitor,   Marin Toma,