Sursa foto: Wind ( multumesc!)
Titlul poeziei este de fapt “Veac de tacere”…sugestiv, nu-i asa?
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „dacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „nu”
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „însă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „hai”
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi rîsă, vei fi plansă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul „pleacă”
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvîntul”taci”
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă „totuşi”, să uităm ce-nseamnă „dacă”.
Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cînd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cînd vor susura izvoare află c-a murit mînia.
Şi de unde pînă unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfîrşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.
Vai, sînt rîuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tîrziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.
Sînt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.
Să uităm ce-nseamnă „lume”, şi „avere”, şi „putere”
Să uităm cuvîntul „dacă”, să uităm cuvîntul „da”,
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.
Adrian Paunescu
Theodora0303, Rokssana, Androxa, Ioan Usca, Papornita cu vorbe, Ilarie, Betivul de cuvinte, Teo Negura, Cristi Milla, Schtiel, Vizualw, Supravietuitor, Dana Patranoiu, Griska, Coolnewz,






Pingback: O curvă « Teo Negură
Pingback: Parfum uitat, de verde crud… « lunapatrata
Este una dintre poeziile lui Paunescu care-mi plac si pe care le recitam in liceu. Multumesc pentru frumoase aduceri aminte.
Si mie imi place mult…foarte mult.
Pingback: Cutremur cu magnitudinea 6,8 în largul regiunii Fukushima. A fost emisă avertizare de tsunami « Supravietuitor's Blog
Pingback: Flota Romaniei s-a vandut, s-a taiat zice Basescu – De una singura? Cititi aici unde este Flota Romaniei, lista navelor si sub ce pavilion navigheaza ele acum « Dum spiro, spero
Pingback: Basescu a rezolvat problemele Romaniei. Acum este preocupat de formarea Statelor Unite ale Europei
Pingback: Credeti ca pe somerii Romaniei ii intereseaza in ce stare sunt glandele sexuale ale ministrului Lazaroiu? « Dum spiro, spero
Da’ ce ţi s-a pus pata pe Adrian Păunescu.
Ţi-s aproape de suflet poeziile lui în perioada asta?
Nu numai acum, poeziile lui imi plac mereu. Iar acum… mi s-a pus pata pe..fuga.
Pingback: Basescu Traian se asigura ca PD-L va obtine milionul de voturi promis de Teodor Baconschi la congres « Hai ca se poate!
Aş fugi şi eu… şi cred că o să o fac în acest weekend. Încă nu m-am hotărât unde…
Ce mai conteaza unde…
poezie pentru o zi cu ploaie.
…si nu numai…
Pingback: Cum vrea Emil Boc sa relanseze relatia economica cu China? « Hai ca se poate!
Pingback: sunt verticala « Rokssana's Blog
Neata! Superba poezia lui Paunescu! Citind versurile, cel putin eu, sunt de acord cu sentimentul descris-acele momente din viata unui cuplu cand nu are sens sa vorbesti, cand ambele fiinte comunica atat de bine intre ele incat nu mai e nevoie de cuvinte. Cand o atingere de maini, un zambet, o privire fac mai mult decat o mie de cuvinte.
Si daca mai esti si undeva in munti… e perfect. Neata, Marin!
Pingback: Prea tîrziu, la Paris | Ţara vorbelor în vânt
frumoase versuri
Frumoase… asa este.
Pingback: Interviu « Ioan Usca
Interesant fuga in tacere si fara cuvinte ,cred ca este un mod de viata.
Ar putea sa fie,intr-adevar…
Pingback: Enigma Otiliei 6 - 7 Un duet primejdios
Fug…la serviciu.
Mda… asta e! O zi buna sa ai!
Vreau si eu sa fug la munte! Super versuri!
Buna dimineata! Pai…fugi! E cea mai buna metoda, nu mai sta pe ganduri.
Să mai îndrăznească cineva să vorbească urât despre Adrian Păunescu ! Ce cuvinte a găsit ca să cânte iubirea… Iar fotografia e mirifică !
Pingback: Demolatorii « Teo Negură
Dacă vrei să fugi cu mine în munţi, îl luăm şi pe Ulise!
Nope! Marea mea dragoste ramane marea….Asta a fost doar ca sa va derutez.
Melodia necuvintelor impartite la doi e cea mai perfecta armonie creata vreodata… Fuga in munte ar salva nu una, nu doua, ci mii si mii de iubiri ce stau sa esueze pentru un ” daca” , pentru un ” poate”, pentru un ” taci”…. Iubirea rasuna cel mai bine atunci cand indragostitii tac si se privesc…
Indragostito! …
Fuga in munte, sau doar…fuga, pur si simplu. Oriunde…
promisiuni…sperante….impliniri
Ooo, da! Multumesc mult, e perfect!
promisiune innoita, cu multe ramificatii ale responsabilitatilor dupa cum textul insusi le enumera! la ceas de seara, nici ca se putea mai inspirat aleasa!
Ma “bantuie” inspiratia de la un timp… o fi un semn?
na, era vorba numai de melodie, care se lega oarecum de cea postată de tine, aşa că fă abstracţie de text
nu trebuie să aibă legătură cu nici o realitate, nici imediată, nici de perspectivă
Stai linistit, nu e nicio problema… fac abstractie de orice daca e nevoie.
Chiar imi place Mondial…
iar dacă vîntul vă va purta…
Purtand povestea lui amara…? Multumesc, imi place mult.