Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara
Într-o carciumioara la sosea…?
Va dati seama cat sunt de plictisita, de fara chef si “intoarsa pe dos” de mi-a venit sa ascult acum asa ceva. De altfel frumoasa muzica, n-am ce zice, dar nu e chiar genul meu, eu sunt mai “rock” asa atunci cand nu ascult muzica francezilor, dar asta e alta discutie.
Ziceam de piesa asta…mda, am ascultat-o cu atentie si am tras concluzii pe care daca aveti rabdare vi le spun si voua. Adica vi le spun oricum, si daca n-aveti.
Sunt indignata! E o piesa care ar trebui interzisa minorilor,de fapt mai ales minorelor, sa nu se lase asa usor pacalite, incantate de o invitatie care la prima vedere pare nevinovata.
Dar hai sa o luam de la inceput ca sa intelegeti ce spun…
“Aş vrea într-o seară să ne întâlnim
Dar nu ştiu când e mai bine să ieşim..”
Pana aici e totul ok, nimic rau ca vrea omul sa iasa in oras la o intalnire si se intreaba cand ar fi mai bine…e perfect, asa facem toti. Da…, dar ia sa ascultam noi mai departe, sa vedeti ca nu mai e atat de bine. Zice…
“Lunea n-are nici un rost
Marţi e rău ca merge prost
Miercuri ştii şi tu că e zi de post..”
Pai cum adica, astea nu-s superstitii? Ce e aia lunea n-are niciun rost, iar martea merge totul prost? Ptiu, na ca vorbesc si eu in versuri acum. Si apoi, din superstitii o da in…bisericesti, ca miercurea tine post si mna, daca asa face, nu poate sa se intalneasca cu ea. Hmmm… stati asa, mai departe e si mai si…
“Joi mi-e imposibil să te întâlnesc
Că mănânc c-un unchi pe care-l moştenesc“
Ha! Ce cantaret? Ce artist? Ce sensibilitate? Unde sunt toate astea? Interesul!!! Aia e, interesul! Lasa si intalnirea si iubirea si tot pentru o mostenire… s-a dus romantismul, s-a dus vraja. Cine stie ce amarata de cocioaba o avea unchiul ala de lasat, dar nu conteaza, cand e vorba de primit mosteniri, gata… nu mai stim nimic altceva. Interesul pe primul plan! Si ca sa va convingeti ca am dreptate, ia sa vedem mai departe…
“Vineri nu se poate, nu
Că postesc şi eu şi tu
Numai sâmbătă putem să ne dăm rendezvous
Şi dacă ne-o place stăm chiar până-n zori de zi
Că duminică putem dormi..”
Ahaaaaa, deci nu era doar o intalnire nevinovata, o simpla iesire in oras, ci o invitatie directa la… hmmm, la… (cum sa zic eu?).. la petrecut o noapte impreuna.De aia zic, trebuia interzisa minorilor… Ca acum vin eu si intreb, nevinovata, ce sa faca ei toata noaptea? Si de ce sa doarma apoi mai mult? I sa vad, poate ma lamuresc daca ascult mai departe…
“Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumioară la şosea..?”
Ei, parca nu pare chiar atat de rau daca sunt intr-un loc public si mai ales la sosea, nu? Ce se poate intampla acolo? Cred ca m-am grabit cu concluziile, repezita cum sunt de fel, poate ca omul era bine intentionat, iar eu vipera.
Ia sa vad ce mai zice…
“Unde cântă un pian şi-o vioară
Şi-unde nu ne vede nimenea…”
Hopaaaa! Stai ca tot eu am dreptate pana la urma! Pai carciumioara carciumioara, la sosea la sosea, dar de ce sa nu ii vada nimeni? Ce are el de gand sa-i faca fetei nevinovate care a acceptat invitatia crezand ca e un om linistit, potolit… desi, mna… putea sa se gandeasca si ea ca oricum nu avea ce sa caute intr-o carciuma, parca intr-un parc era mai bine, sau macar o cofetarie, na…
Am impresia ca totusi fata a cam stat sa se gandeasca inainte, si-o fi dat ea seama ca e ceva necurat la mijloc si nu i-a raspuns pe loc, pentru ca am constatat in continuare ca el tot insista cu intrebarea, invitatia sau ce-o fi fost aia…
“Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumioară la şosea?
Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumïoară la şosea?”
Tare curioasa sunt ce i-o fi raspuns si cum s-o fi terminat toata povestea… Dar mai bine ascultati si voi melodia si imaginati-va finalul, apoi eventual spuneti-mi la ce v-ati gandit.
Theodora0303, Schtiel, Papornita cu vorbe, g1b2i3, Dana Patranoiu, Ioan Usca, Teo Negura, Cristi Milla, Luna Patrata,






Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: A different blog
Pingback: Prietenul de lângă tine « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Miercurea fara cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Prima întâlnire « Teo Negură
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Aberatii,inteligenta,umor « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « A different blog
Pingback: Life in picture 6 « A different blog
Pingback: Life in picture 5 « A different blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte « Dictatura justitiei
Pingback: Miercurea fără cuvinte 5 « A different blog
Pingback: Life in picture 4 « A different blog
Pingback: Dexign. Webdesign. PointCons International « Mirela Pete. Blog
Pingback: Leapşă muzicală şi incomodă, de la Carmen « Mirela Pete. Blog
Nah, cum e!?
Ce-a făcut fata până la urmă? ai mai aflat ceva?
Nope…nu am avut timp, vezi si tu ce mai zice lumea prin comentarii. De fapt nu am avut nici chef…
Îmi pare rău că nu am citit articolul aseară, dar eram eu plin de bâzdâci…
)
Felicitări!!! Uite-aşa se face o analiză literară a unor versuri de melodie aducătoare de… ştii tu!
Mi te imaginam pe post de profesoară, cu arătătorul ridicat, atenţionându-ţi elevele… zglobii…
N-are importanţă, că tot haios rămâne!…
)
Pingback: knuffingen – cel mai mare aeroport … în miniatură | freestyler
Shayna, esti plina de surprize! Ai facut “praf” textul, dar a devenit cu atat mai atragator. Despre Jean Moscopol postase Zina pe Clipe de Cluj intr-un articol dedicat muzicii cantate in restaurantele bucurestene candva! Acum am si reascultat vocea lui. Buna, nu se discuta. dar vezi tu, ce parfum de belle epoque are toata chestia asta. Adica ce treaba aveau dumnealor atunci…decat sa se intalneasca cu iubita intr-o carciumiora…Da, da, sambata seara! O zi frumoasa in continuare!
Am citit articolul Zinei… iar eu chiar eram plictisita aseara si aveam chef sa fac ceva care sa ma scoata din starea respectiva, asa s-a nascut textul asta. Pe mine m-a amuzat sa “il fac praf” cum spui tu, sper ca si pe voi…
Seara frumoasa si tie!
Pingback: Surprize colorate « Mirela Pete. Blog
Pingback: LIFE IN PICTURES ( 1 ) – LA FOTOGRAF ! « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Auto-promovare | Ţara vorbelor în vânt
Mi s-a părut mie, sau către sfîrşitul melodiei Moscopol cam fluieră a pagubă ?
Heyyy
Cat de amuzant e articolul! Nu comentez….stii cum se zice? nu prea e de vina cine cere. E de vine cine da
Oricum, analiza ta este minunata. Sa ai o duminica frumoasa. UIte, ziceai ca te plictisesti. La 15:00 pe digisport 1 e cursa de formula 1 din belgia. va fi o cursa superba, iti spun de pe acum. mertita vazuta.
Si da…. ma plictiseam si aveam chef de ceva care sa amuze, sa alunge plictiseala.
Pingback: Life in pictures « Alice Georgiana
ps: prevad ca povestea s-a terminat cu un berbecut la protap si o stacana buna de vin rosu
Pai… pana nu zici tu ceva de mancare nu se poate!
Pingback: Life in picture « A different blog
Eh, stai tu liniştită că melodia asta are bun simţ. Eu aş fi super mulţumit dacă la asta s-ar limita toată “indecenţa” din muzica românească. Dar n-ai văzut că acum sunt tot felul de pipiţe blonde, roşcate şi brunete, care mai de care îmbrăcate ma fetishist şi cu versrui de genul “I wanna suck your lolipop” sau “I like your trumpet” şi aşa mai departe. Şi atunci cum să te mai miri cânt vezi fetiţe fără buletin cu şosete în sutien şi care şi-o ard pe facebook cu poze seminud în care au faţa acoperită pe jumătate cu părul şi cu comentarii de genul “Aici sunt misterioasă”.
Asta ar trebui interzis.
Pai normal ca are bun simt… eu doar ma distram putin, din plictiseala… de aia am si incadrat articolul in categoria “caterinca”. Despre fetitele de care spui tu, nu comentez, pur si simplu mi se face greata… si da, ar trebui interzise, altfel lumea ne judeca pe toate la fel.
farmecul muzicii de altadata… uimitor cum nu-si pierde din savoare!
Da… categoric asa este…
Pingback: Întâlnire « Ioan Usca
Pingback: John Ferguson Weir (28 august 1841– 8 aprilie 1926), pictor si sculptor american « my heart to your heart
Pingback: Street singer | Ţara vorbelor în vânt
Pot sa spun ca m-a amuzat periplul tau de detectiv amoros, pe urmele lui Jean Moscopol. Tentatii vor exista mereu…
Si da, iata ca ne-ai facut sa TE intalnim pe tine sambata seara!
Pai..ma plictiseam ingrozitor, nu stiam ce sa fac… si asa mi-a venit ideea. Ma bucur ca ai venit la intalnire.
na, greu de imaginat, mai ales că nu-s fată; dar eu mă gîndesc totuşi că fata respectivă, avînd ea ceva în tărtăcuţă, nu a acceptat invitaţia într-o cîrciumioară, că oricum acolo numai pîrliţii se mai duc în zilele noastre şi a ieşit cu un altul care avea o maşină tare şi a dus-o într-un club de fiţe; iar mai departe prefer să nu mă gîndesc
Si crezi ca e mai bine intr-un club de fite? Cu unul care are o masina tare si e plin de carduri prin buzunare dar nu scoate doua vorbe legate corect intre ele? Poate in carciumioara unde canta un pian si o vioara fata s-ar fi simtit mai bine…cine stie, povestea e veche, nu?
Scenariul ăsta s-ar putea foarte bine aplica. Nah, să spunem că nu ar fi avut Ghiţă al nostru maşină mare şi impunătoare, dar cocia? Ce te faci că are cocie? tot mai bine ar da în ochii fetei, decât mersul pe jos până pe după cârciumioară la invitaţia lu`Ionică.
(Fi-i-ar cocia a naibii! scuze!
) că dacă nu ar fi fost cocia, ar fi fost avuţia şi pământul, vacile din ogradă şi toate cele. Apropos, fata are zestre sau nu? că acă nu are se schimbă radical povestea. Clar nu ar mai primi nicio invitaţie de la Ionică, interesat de “moştenire”.
Ei, ajunge! Foamea-i mare-n vremurile astea de criza, si cat ar fi fata de frumoasa, n-ajunge, ca de: cica frumusetea trece, dar averea (care se poate si duce)… sporeste!
P.S. Nu a fost si nu este punctul meu de vedere!
Si apoi, da…frumusetea fizica cica e trecatoare, desi eu cred ca poti sa o faci sa ramana cat mai mult, pentru ca ea vine din interior, si daca ai sufletul frumos ramai frumos si “pe dinafara”.
drept, povestea e veche, eu am mutat-o puţin în prezent; de fapt povestea asta-i veche de cînd lumea şi totuşi nouă în acelaşi timp, pentru că actorii se schimbă mereu.
nu ştiu dacă ar fi mai bine într-un club de fiţe, aici depinde de pretenţiile fetei… uite, daca-r fi după mine, în invitaţie n-ar fi vorba nici de cîrciumioară, nici de club, ar fi mai degrabă vorba de muzeul satului din Sibiu, cu lacul şi bisericuţa lui, cu Hanul din Bătrîni, cu multe, multe altele…
Immm, frumoasa ideea cu Sibiul chiar mi-a placut. Cat despre poveste, asa e, veche si totusi actuala (din pacate).
Finalul nu poate fi decat apoteotic, bineinteles. Din cauza bauturii s-a cantat, s-a dansat, s-a cazut sub masa… Ca la carciuma.
Hmmm… si au ramas acolo, sub masa toata noaptea? Hmmm…
Pai da! I-a luat somnul instantaneu.
Dar stai aşa, cine a căzut sub masă? fata? Ionică? Ghiţă? amândoi sau toţi trei?
Că detaliul ăsta poate decide clar de-i noapte ratată sau petrecere pe cinste? sau ei nu ştiu… de`astea?
Pai pe vremea aia nu cred ca stiau… sau poate da, cine mai stie…:D
Am sorbit curioasă mesajul până la sfârşit. Evident, nervii întinşi la maxim!
Da` melodia asta de demult se potriveşte nemaipomenit vremurilor noastre. Acum aşa stau lucrurile, donşoarelor le plac “masculii” dominanţi şi hotărâţi, care ştiu ce vor(aparent şi numai când vine vorba de a petrece o noapte cu cineva, cum frumos te-ai exprimat tu). Adică, ori faci bine şi te duci cu el ori găseşte pe alta. Dar asta e … atractiv.
Pentru fetele naive, vă spun eu cum stau lucrurile.
Hai că m-am enervat!
Accepţi, te-ascunde bine, îţi dă un pahar de vin ieftin şi apoi te ia fie cu japca, fie de bună voi. Probabil e căsătorit, cu siguranţă te caută pentru o… “seară la … cârciumioară”. Atât.
În caz că nu cauţi acelaşi lucru şi te-ai putea simţi ofensată de propunere. Trage+ una după cap, trânteşte-i uşa în nas şi o să te aute cu siguranţă a doua oară.
Aaa, iar barbatii insurati nu sunt toti la fel…
Păi nu tuturor, dar ştii că nu facem primăvară cu 3 -10 flori(apreciere lor). Vorbim de majoritate, şi majoritatea în ziua de azi, ştim noi cu stau lucrurile cu fundul ridicat, tâţele la-naintare, botoxul pregătit de un hard-job aşteptând sau mai degrabă implorând, defel subtil: “am rochiţă făr`chiloţi”, invitaţia la … cârciumioară.
Ştiu la ce te referi şi când spui de: “Nu toţi…”, mă duc să mă pregătesc pt. că mă invită soţul la taclale.
El săracul, la nervii mei(exagerez, că sunt blândă ca un mieluşel când vreau) abia a îndrăznit să-mi ceară numărul de telefon să mă sms-uiască, de unde până unde atâta noroc de cârciumi pe întuneric de la primul contact.
Hihihi! încep să mă destind.
Stai că m-am prins într-un comentariu mai sus şi am uitat să plec.
pe mine cea nedestinsă. Hihi, păi eu nu am spus “…taclale”, ci “taclale”, fără subînţelesuri.
Da, taclalele în general mă destind