Am obosit! E prima data cand spun asta, eu neobosita, eu luptatoarea, eu cea plina de energie. Ei, da…am obosit pana si eu, la urma urmelor nimic nu e imposibil nu-i asa? Oricat de mult as vrea eu sa cred asta, nu sunt facuta din piatra, chiar daca unii spun ca am material de stanca dura in mine. Poate trecerea la un alt anotimp, poate duminica, poate linistea asta pe care o simt peste tot atunci cand nu as vrea sa fie, poate asteptarea, poate….poate multe altele, m-au facut sa ma simt obosita.
Ma gandeam mai devreme ca eu de cand am blogul asta am postat in fiecare zi cate ceva, nu de fiecare data am scris eu, dar e un blog de poezie, muzica si apoi de ganduri, insa nu am ratat nici macar o zi. Poate si asta m-a obosit…probabil a venit momentul sa imi iau o pauza, sa-mi caut gandurile ravasite si sa incerc sa le pun intr-o ordine… desi sunt dezordonata de felul meu si nu stiu cum as putea sa fac asa ceva, dar merita macar sa incerc. Poate e doar o stare trecatoare si maine am sa revin la scris, poate…
Nu mi s-a intamplat nimic deosebit daca va ganditi cumva la asta, nu s-a rasturnat lumea, nu mi-a cazut cerul in cap, nu am declansat niciun razboi si nici foametea mondiala, nu m-a parasit iubitul, nu mi-au furat hotii banii, nu m-a prins furtuna pe camp si nici ursii prin padure, de fapt nu am patit nimic rau. Doar faptul ca in momentul asta ma simt obosita de tot, de mine mai ales. Atat!
Si ca sa pun cireasa pe tort, va las cu o melodie in ton cu starea mea de acum…
“Am trait atata vreme doar din vise
Le-adunam in inima si le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toata…
Dar in sinea mea ce mult ma bucuram
Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
Din acel suras mai plamadeam un vis
Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit
Sau poate numai eu am obosit un pic
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul, nu stiu inca
In Apus sau Orient,
Tu iubite afla astazi c-ai fost ultimul client…
Eu gaseam adeseori intr-o privire
Care se insenina cand povesteam
Bucuria de a merge mai departe…
Si-alte vise altor inimi le vindeam
Le dadeam pe cate-o strangere de mana
Si visam sa fac un om mai fericit
Insa lumea s-a schimbat
Si azi se vand numai pe bani si vise si iubiri si suflete si ani
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul, nu stiu inca
In Apus sau Orient,
Tu iubite afla astazi c-ai fost ultimul client…
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…”
Caius, Bogdan Onin, Marin, Alice, Theodora0303, Papornita cu vorbe, Ioan Usca, g1b2i3, Alex Mazilu, Teo Negura, Alecu Racoviceanu, Cristi Milla, Dana Patranoiu, Romanian Stamp News, Luna patrata,
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 93) « Teo Negură
Opreşte-te un timp din a mai fugi.Odihneşte-te.Şi ia-o de la capăt.
Intre timp am facut ce era de facut…
Pingback: Intr-o alta viata… « lunapatrata
Pingback: Ruşinică!!! | VERONICISME
Ooo,da! Multumesc frumos!
Cu drag!
Pingback: From The Beginning « schtiel
Oboseala este uneori mai creativa decat odihna….vorbesc din experienta!
Iti doresc numai bine si o seara frumoasa!
P.S. daca nu comentez fiecare postare nu inseamna ca nu le citesc, dar, din respect pentru tine si ceea ce scrii, prefer sa nu scriu decat daca chiar am ceva de spus!
Nu e nicio problema, Alice…chiar niciuna. Aici fiecare face asa cum simte el ca ii este mai bine, nimic nu este obligatoriu, nimic nu “trebuie”. Si da, ai dreptate cu oboseala creativa, acum chiar scriam ceva.
Pingback: Muzică de noapte « Alice Georgiana
Magazinul nu e inchis. Face doar o pauza de relaxare. Fiecare din noi mai oboseste. Unii insa nu vor sa recunoasca si merg inainte pana ajung sa cada. Tu esti mai fericita. Faci o pauza si te intorci. Lumea te asteapta. Visele asteapta si ele sa se implineasca! Somn lin si noapte senina!
Nici nu ati apucat voi sa va dati seama bine ce se intampla ca m-am si intors. Asa sunt eu, imi revin repede… si mai sunt si imprevizibila.
Noapte albastra si tie!
… atunci inseamna ca e iar liber la vise!
…albastra sa fie!
Da, e liber, nici nu se putea altfel aici.
Aici cu siguranta nu se putea altfel, insa trecand pe aici, fiecare se incarca cu vise luandu-si libertatea de a zbura uneori cu ele.
Macar cu putina energie daca se incarca si tot sunt multumita.
Altfel nu ai avea atat de multi “clienti” in magazinul tau de vise. Sigur lumea nu vine doar ca la muzeu.
Visele plac tuturor…
Si da, sunt oameni care vin mereu si-mi sunt tare dragi, am mereu la indemana ceva frumos pentru ei… uneori un vis, alteori un gand, totdeauna insotite de zambete ( mna, bine… se intampla sa fiu si “coltoasa”, dar mai rar asa)
Pingback: How Green Was My Valley « O lume in imagini
Cand am citit “coltoasa”, m-am gandit la coltunasi. Nu as putea sa explic exact de ce; o fi visele de vina
in ciuda titulaturii sa stii ca vipera nu sare la om, din contra, incearca sa evite contactul. Atacurile vin insa cand omul incalca teritoriul. Deci daca esti coltoasa, inseamna ca cineva te-a calcat pe coada bine de tot
Exact asa este! Doar atunci arunc venin, cand cineva ma calca pe coada pe mine sau pe cineva care mi-e foarte drag. Dar atunci e bine sa nu fie nimeni prin preajma!
Pingback: Astăzi ar fi împlinit 65 de ani… | Ţara vorbelor în vânt
nu.i mare mirarea…toamna si varsatorul nu prea se inteleg bine de fel! in schimb ceva odihna e necesara
Oh, gresit! Toamna e anotimpul meu preferat… nu ea e de vina, ea sper sa ma ajute.
inseamna ca esti exceptia de la regula
Mda… sunt exceptia, asa este.
Dar exceptia confirma regula,nu-i asa?
o confirma..da
*ps: -se intampla de multe ori ca ”oboseala” sa fie doar o lipsa de inspiratie
“PS”-ul tau nu e valabil acum… vorbeam de oboseala reala.
sigur, nu intentionam sa sugerez altceva
Oricum nu tin seama de ceea ce se “sugereaza” ci doar de lucrurile spuse direct, “verde-n fata”. Asa sunt eu!
eu cred ca ai facut o treaba destul de buna cu blogul! dezordinea e de fapt o ordine in felul ei! aprecierea celor din jur iti dovedeste ca munca depusa aici, nu a fost in van..iar increderea pe care ti.o acorda zilnic iti demonstreaza o data.n plus ca esti destul de importanta!
oamenii ca tine nu obosesc niciodata…ci doar mai au momente cand simt nevoia sa.si refaca fortele 
*ps: …un ps valabil
La “PS”ul asta iti dau dreptate…asa este, ma refac repede, sunt un fel de Pasare Phoenix, cred…In rest, multumesc pentru aprecieri, dar nu asta e scopul meu sa devin importanta, eu scriu din placere….
nici eu nu intelegcum ar putea fi altfel
Pingback: Freddie Mercury omagiat de Google la 65 de ani de la nasterea sa « Supravietuitor's Blog
anunt: vand firma, srl, fara datorii la nimeni, nici la stat, nici furnizori, nu mai am chef de comert! ce mi se cere, daca am, continui sa impart oricat! dar nu comert!:)
Pai asta zic si eu…daca esti atent, nu fac comert aici.
am omis ghilimelele imprinand activitatea aceea!
saptamana faina!
Multumesc,la fel si tie!
Pingback: Ministerul Fondurilor Europene si alte chestii portocalii « Supravietuitor's Blog
Mai oboseşte omul, nu-i panică. Mi se mai lua şi mie de blogăreală câteodată. Important e ca atunci când revii, să revii pentru că aşa ai tu chef, nu pentru că te simţi obligată.
Odihnă plăcută!
Offff, of! Cum ati inteles voi toti ca doar blogul m-a obosit…. NU, nu asta e problema principala, si eu chiar scriu din placere ca doar nu ma obliga nimeni, era vorba de multe altele la care poate a contribuit si asta. Poate… asa am spus. Si in general asa fac, zic de asta cu cheful…
Noi clienii tai fideli, te rugam deschide usa .Promitem sa cumparm vise numai cu moneda numita ZIMBET.
Usa e deschisa in continuare, am avut doar un moment in care era gata sa apas pe clanta sa o inchid, dar mi-am revenit…sunt aici si raman aici.
Uraaaa ! nu sa inchis magazinul, putem cumpara si cu cardul sufletului?
Nu vand nimic aici…. ofer doar, cu drag…
Versuri bune
Asa este
un pic de detasare de tine insati aduce liniste >:D<. la fel, un desert delicios de la mine, care cred ca o sa iti placa azi
Nu am nimic…sunt ok, doar o oboseala pe care toata lumea o simte la un moment dat… O sa vin sa vad desertul, stii ca asta nu refuz niciodata.
Cu totii avem nevoie de o pauza uneori. O sa-ti refaci fortele si o sa inaintezi mai departe.
Nu ma opresc, Cristi. O sa ma odihnesc asa, din mers…
Pingback: Ancheta – 3 « Ioan Usca
Ei, cate-odata, o mica pauza e binevenita! Eu, cand mi-am facut blogul, acum aproape patru ani, nu mi-am propus sa scriu zilnic, dar macar la doua-trei zile. Pana la urma, am scris cand am simtit nevoia sa scriu sau… cand am avut timp!
O saptamana frumoasa, cu realizari!
De ce toata lumea a inteles ca blogul e motivul oboselii mele? Eu am spus ca poate si asta, combinata cu altele…
Pingback: Ajutor!!! « Link-Ping
Inteleg, stiu cum e sa fii obosit!
La fel sunt si eu si asta se vede, se simte.
iti doresc sa te refaci cat mai repede si daca e nevoie, fa pauza de blogging!
O saptamana mai buna!
Nu asta e motivul principal al oboselii mele, am spus doar ca poate si asta…sunt insa multe altele, multe…
Pingback: Un manelist « Teo Negură
Pingback: Jacopo Vignali (5 septembrie 1592 – 3 august 1664), pictor italian din perioada barocului « my heart to your heart
Pingback: Albert Joseph Moore (4 septembrie 1841 – 25 septembrie 1893), pictor englez « my heart to your heart
Pingback: Anexă la o fotografie (pentru mârtanul din viaţa mea) « VeroVers
Daca asta simti, asta sa faci… Nu se va simti nimeni neglijat sau uitat pana cand iti revii din oboseala, pana cand iti revii pur si simplu… Esti om, deci e firesc sa simti asta la un moment dat. Eu cunosc sentimentul foarte bine, uneori am nevoie de o pauza de la mine insami. Nu se prabuseste lumea daca tu iti vei acorda putin timp doar tie… Toamna va continua ritualul ei, oamenii se vor iubi sau desparti, unii vor trai exaltarea, altii dezamagirea… Dar cum zice Queen: Show must go on.
Eu te inteleg perfect, asa voi avea ragazul sa mai citesc de pe blogul tau ce nu am reusit inca, sau sa recitesc articole care imi sunt dragi…
Odihneste-te, recapata-ti tihna si energia… Vom fi aici.
Asta simt acum, Sonia! Nu stiu maine dimineata ce si cum am sa mai simt…era sa zic si “daca”, asta o sa vedem… Multumesc, noapte buna!
Ei, de piatră nu e nimeni (oare s-ar potrivi fotografia?…). Toţi mai avem momente şi momente. Dar mâine este iar o zi când va trebui să ne umplem iar sufletul cu întâmplări. Gândeşte-te la ceva frumos şi îţi va trece…
Am obosit pana si de asta, Peter…
Hey
Tocmai acum, cand mi-am revenit eu…partial….:) facem invers, ma intorc eu in letargi 
Pai, eu sunt aici printre altele pentru a te incuraja si pentru a-ti multumi pentru toate gandurile, poeziile si melodiile frumoase pe care ni le-ai adus si mie. Asa ca, te astept si maine/poimaine la fel de stralucitoare si patrata 
Cu multa energie si cu urari pentru noapte minunata. Si pentru a avea energie si odihna si refacere rapida, o dedicatie pentru Shayna:
Pai vezi? Si tu ai fost obosit… eu de ce nu am voie? Multumesc pentru melodie si pentru…tot.
Nu era vorba de voie sau de drept, ci de faptul ca preferam sa raman eu obosit
Cu mare drag…oricand.
Ei lasa…cand unul, cand celalalt…