Nici multumesc, nici du-te-n… colo!

Sau cum se mai spune, si ….( ah, cum era aici? )    si cu banii luati

Am tot spus de cand scriu eu pe aici ca nu imi place sa fac lucrurile la schimb( nici afaceri, nici amor, nici blogging), si in mare cam asa am procedat (normal, cu ceva exceptii, ca altfel nu prea se poate). Nu, stati linistiti, nu am de gand sa scriu astazi despre zelist, blogroll sau lucruri de felul asta, nu am niciun chef de asa ceva (desi, culmea, e joi), ci despre un alt fel, gen, soi de schimb.

De fapt ma tot framanta ceva, ma nemultumeste, ma… in fine, nu mai spun cuvantul ca nu e prea frumos si sigur cineva o sa imi faca observatie. Mna, sa va spun care e problema mea acum. Constat cu amaraciune ca in ultima vreme oamenilor le este tot mai greu sa spuna un simplu “multumesc” desi unii chiar au motive sa faca asta, dar motive serioase, nu asa, nimicuri, si tot la fel de bine observ ca au uitat sa isi ceara scuze… Sigur, o sa spuneti ca in general nu mai rezolvi nimic daca dupa ce i-ai dat o lovitura  zdravana unuia de s-a vazut aruncat la pamant ii spui apoi dulce “scuza-ma“, dar macar ii arati ca iti pare rau, sau ca stii ca ai gresit, chiar daca el ramane cu vanataia inca mult timp dupa aceea.  E doar dovada de bun simt, zic eu. (ha??? ce e ala???  se intreaba unii acum disperati, fugind sa caute Dex-ul). 

De fapt, una peste alta ca sa nu o mai tot lungesc atat, sunt dezamagita. Dar dezamagita tare de niste oameni de la care aveam pretentii, care credeam eu ca sunt altfel si de la care aveam si ceva asteptari. Asteptari nu in sensul material, Doamne fereste, departe de mine asemenea ganduri, dar stiam (ei, uite ca nu stiam bine, ca doar nu le stiu eu pe toate, nu sunt buricul pamantului) ca ei apreciaza anumite lucruri si ca… in fine, intelegeti voi cam ce vreau sa spun, nu are rost s-o lalaiesc, hahaiesc, etc. (precum fotbalistii nationalei in meciul cu Franta) prea mult.

Pai da, zilele astea m-au tot dezamagit cand unii, cand altii, nu stiu cum s-a intamplat, parca s-au adunat toate in aceeasi perioada cand fix de asa ceva nu am nevoie, avand eu destule altele.  Din pacate vorbesc despre oameni pe care ii credeam mai maturi, mai rationali, adica asa pareau sau cel putin asa imi pareau mie, asa se vedeau de la inaltimea celor 1.62 m ai mei ( mna, daca eram si eu ceva mai inalta poate vedeam altfel) dar care au dat dintr-o data cu bata in balta atat de tare incat a iesit la suprafata tot ce era bine ascuns. Intr-un fel e mai bine, asa am reusit sa vad si eu cum stau lucrurile ca altfel nu aveam nicio sansa, la suprafata apele pareau linistite (uitasem ca sunt adanci si ca pot ascunde multe ).

Trebuie sa va spun ca am amestecat doua tipuri de  probleme in ceea ce am scris acum, dar am facut-o intentionat, altfel as fi fost mult mai rautacioasa, asa macar le-am mai indulcit un pic si v-am si ametit, va tin in ceata…  Plecasem de la ideea ca unii oameni au uitat sa multumeasca atunci cand e cazul… si am ajuns la altceva, cel putin la fel de dureros. Dar repet, asa am vrut eu sa  fac. Fac ce vreau..dar stiu ce fac, parca asa era, nu?

Sincer, tot citind pe bloguri ( ei, da…chiar daca nu am prea comentat, am citit) am vazut ca multora li se intampla tot felul de lucruri din astea care iti lasa un gust amar (nope, nu e de la medicamente), ba unii chiar au mai si scris despre ele. Citesc, ma uit, ma intristez si nu-mi place deloc ce se intampla dar… poate s-or mai schimba lucrurile si n-o ramane dracul chiar atat de negru, s-o mai decolora si el de la soare.

Ideea principala insa ramane aceeasi, valabila pentru ambele cazuri: sunt dezamagita!

Papornita cu vorbe,   Innerspacejournal,   Ioan Usca,   Clipe de Cluj,   Lecturi recenzate,  Alex Mazilu,   Teo Negura,  Alecu Racoviceanu,  Cristi Milla,  Luna patrata,  Vis si realitate,  g1b2i3,  Verovers,  Mesterul Manole,  Zamfirpop.