Aş vrea să fiu aşa uşor
Să poţi să mă respiri fără să ştii,
Să nu mai ies din trupul tău
Decat atunci cînd trupul tău nu va mai fi.
Îmi spui că se întîmplă des,
Iar eu te cred – nimic nu e perfect -
Şi-atunci vorbesc prea mult
S-ascund aşa tăcerile din piept…
Tu vrei să joci fără să rişti
Şi să cîştigi război după război,
Nu-ţi pasă caţi soldaţi omori,
Nu-ţi pasă că soldaţii suntem noi…
Tu razi cu rasul tău frontal
Şi-aş renunţa dacă aş fi deştept:
Am răni mai reci decat zăpada,
Mai reci decat tăcerile din piept.
………………………………………………..
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 119) « Teo Negură – Trafic cu hituri
Pingback: Poveste de vis (64) « Teo Negură
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 95) « Teo Negură
Pingback: Iarna Naţională « Teo Negură
Pingback: Sindicatul bunelor maniere « Teo Negură
Tacerile din piept sunt de fapt soaptele inimii.
Duminica placuta si zambet senin in fiecare zi!
Duminica frumoasa si tie, cat a mai ramas din ea!
Pingback: Intr-o alta viata… « lunapatrata
Pingback: I talk to the wind « schtiel
Tacerile inimii strigandu-si dreptul la existenta si unicitate… Prin suferinta mai lesne se face auzita si simtita.
Mi-ai lipsit, draga mea… dar recuperez.
Tacerea striga uneori foarte tare, atat de tare incat aproape iese din piept. Si tu mi-ai lipsit, ma bucur mult ca ai revenit.
Pingback: Home « O lume in imagini
Si tacerea poate fi uneori un raspuns.
Sau intrebare…
Da, frumoase versuri! Tăcerea e foarte grea…
Si spune atat de multe….
frumos! tare!
Dap! De acord!