Sa-ti fie de ruga pentru viata uitata, sa-ti raman doar eu si atat, sa-ti fie iubirea pe veci doar a mea, sa-mi fie de tine acum si oricand, sa-ti fie Luna patrata…
Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vinacasă,
În lipsa mea ea se gândeşte numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.
Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ţine în boluri şi zeama acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
să nu greşeascăbărbatul niciodată drumul predestinat.
Stateam astazi intr-o stare de semi-visare, semi-adormire, aproape semi-viata as putea spune, ma uitam afara la Toamna care se plimba nestingherita pe langa fereastra mea etalandu-si imbracamintea indraznet colorata, si dintr-o data mi-am amintit de Nichita Stanescu… avea el o multime de vorbe intelepte, nu-i asa? M-am gandit la ele, le-am citit, le-am re-citit, le-am intors pe toate partile… par simple, dar nu sunt deloc asa, de fapt ascund multe intelesuri. Descoperindu-le sensul am picat si mai rau in starea de care de fapt as fi vrut sa scap, o stare ciudata in care senzatia este ca plutesti undeva la margini de lumi fara sa stii unde te gasesti cu adevarat si fara sa stii unde si daca ai sa ajungi…Dar asta e o alta poveste, poate am sa o spun cu alta ocazie.
Acum vi le arat si voua cu rugamintea sa imi spuneti care citat va place mai mult si de ce, daca va regasiti printre vorbele astea frumoase, intelegeti voi ce vreau… E ok?
“Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?”
“Atunci va fi o poveste scurtă, o confesiune scurtă. Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog… Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa… nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: bă, poete, zice, nu mor caii când vor câinii. Şi-mi spun mie: ştii că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii! “
“Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.”
“Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
“De aceea, pentru mine muntele – munte se zice. De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.”
Nu-mi amintesc daca v-am spus pana acum ca seria aceasta de poezii scrise de Ion Pribeagu se cheama ” Poezii impertinente”… dar uite ca va spun acum. Va avertizez deci ca unele sunt chiar impertinente, altele sunt doar obraznicute sau mai indraznete, dar daca nu vreti sau sunteti mai fitosi (cu “tz” ca sa inteleaga toata lumea) nu le cititi, eu am sa continui sa le postez o data pe saptamana…
De la Houston, înspre Kansas
Într-o zi de mai frumoasă
Tommy Bill, cowboy texan
Vesel călărea spre casă
Urâţel era băiatul
Şi-nalt n-a fost deloc
De aceea el lafete
n-a avut nicicând noroc
I-ar fi drag şi lui să fie
Fericit câteva clipe
Cu o fată, şi s-o strângă
În grădina cu tulipe…
Dar cum vine din alt stat Fetele l-au ocolit,
Fiindcă e ciupit pe faţă
Sleampăt şi pipernicit.
Ce să facă bietul Tommy?
Deşi i-a venit cam greu
S-a lăsat în voia soartei
C- aşa a vrut Dumnezeu.
Şi cum stăbătea şoseaua
Plină de nisip şi veche
Simte că ceva îl pişcă
Dinspre ceafă spre ureche.
Duce o mână peste umăr
Şi prin boarea de lumină
Vede în juru-i cum se-nvârte
Şi cum bâzâie-o albină
L-a pişcat din nou, atuncea
Tommy mâna a întins-o,
Şi-aştepând să zboare aproape
Într-o clipă a şi prins-o.
Şi cum o ţinea în palmă
Însă fără a o închide
El aude o voce: – Tommy
Fi uman, nu mă ucide.
Că eu nu-s albină care
Zboară din floare în floare,
Ci o zână fermecată
De-o ursită vrăjitoare.
Şi dacă mă laşi în pace
Vie, fără suferinţe
Îţi voi împlini prin vraje
Într-o oră, trei dorinţe.
Bine! – spune Tommy – bine!
Vreau să fiu, dacă-i pe-alese,
Mai frumos ca Richard Burton
La fete să am succese.
- S-a făcut. A doua care-i?
- Cum sunt mic şi n-am fason
Să fiu zdravăn şi puternic
Ca şi biblicul Samson.
Să dărâm c-un pumn o casă
Şi de-o fi să lupt cu hoţi
Dintr-o singură scatoalcă
La pământ să-i culc pe toţi!
- Se va face! – a zis albina –
Dacă aşa ţi-a fost ideea
Dar să nu mai pierdem vremea
Spune-mi şi dorinţa a treia.
- Mi-e cam greu – răspunse Tom
Stai să mă gândesc mai bine…
Vreau să fiu viril întocmai
Ca şi calul de sub mine.
- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!…
Zice albina în emfază.
Şi acum te du cu Domnul
Să te aibă el în pază.
Ajungând la han se uită
În vitrină şi se vede
Nalt, frumos ca un Adonis
Chipeş că nu-i vine a crede.
Vasăzică din dorinţe
Două i s-au împlinit
Repede aleargă acasă
Se dezbracă gol, grăbit.
Şi uitându-se-n oglindă
De necaz obrazu-i crapă… Calul care statea sub Tommy
N-a fost armăsar, ci iapă.
