Zambet pentru fiecare zi…

Am tot primit “observatii” in ultima vreme ca postarile mele sunt prea triste, am fost trasa de urechi, mustruluita, pusa la colt (exagerez, normal, de fapt ma alint) ca va strica si voua cheful de viata, ca iarba nu mai creste (nu stiam motivul, bine ca l-am aflat) ca de aia nu ploua, ca uite asa a crescut nebuneste euro si tot de aia cad satelitii unul dupa altul. Mda, poate ca aveti dreptate, asa este, par triste intr-adevar, dar poeziile nu sunt scrise de mine, ok? Certati-i pe cei care le-au scris, eu nu am nicio vina (acum na, trebuie sa “ma scot”cumva).

Ppfffuu, cred ca (dezordonata cum sunt si cu capu-n nori) am ratacit zambetele pe undeva si nu mai stiu pe unde, asa ca am inceput sa rascolesc si sa scotocesc toata camera.  Eeeei, dar fiind eu in cautarea zambetului pierdut  am gasit tot felul de alte lucruri, pe masa erau niste ganduri uitate, se asezase praful pe ele dar erau bune asa ca le-am curatat si le-am pus la locul lor, sub un scaun erau cateva regrete…nu, nu le mai pastrez, intr-un colt am vazut niste pareri de rau care stateau cam stinghere, m-am uitat la ele ironic si am hotarat sa le arunc la gunoi, e timpul sa scap de ele.

Intrebari la care nu am gasit niciun raspuns, raspunsuri la care nu am pus inca intrebari, nedumeriri, nelamuriri, toate intr-un haos greu de descris in cuvinte stateau aruncate sub pat. Sa le opresc, sa le arunc? ma tot intrebam…Ia uiteee, asta de cand e aici? O dezamagire urataaaaa, urata de tot! No, pe asta sigur n-o pastrez, chiar nu am ce face cu ea, si daca tot am inceput sa fac curatenie am hotarat sa renunt la toate astea, simt ca am nevoie de aer curat si proaspat, neimbacsit de atatea probleme, vreau sa am loc sa respir.

Reprosuri, amagiri ( de unde-or fi venit, cine le-a adus?), apoi cuvinte  grele ( ahaaaa, de aia e scaunul meu atat de lasat acum, eu credeam ca s-a stricat ), presimtiri neplacute, scuze fara rost, tot felul de prostii zaceau amestecate, incalcite, incurcate (cum de nu mi-am dat seama pana acum?) dar nu-si gaseau locul, erau straine aici,  se vedea ca nu au ce cauta in camera mea, in viata mea.  In concluzie, hotarata cum ma stiti am scapat repede de ele si nici nu vreau sa le mai vad sau sa le mai aud vreodata.

Si totusi… totusi eu cautam altceva la inceput, nu-i asa?  Aaa, da! Pe birou, cuminte, fara sa zica nimic dar privindu-ma si intrebandu-se curios cand o sa-l observ, aproape timid dar si strengar statea un zambet dulce… mda, il recunosc, e al meu. L-am luat incet si mi l-am asezat pe buze, dar el ( obraznic si plin de tupeu) s-a intins apoi pe toata fata, m-am privit in oglinda si am fost multumita…ok, aici e locul tau (am zis), ramai asa in fiecare zi.

Zambiti si nu uitati, sa va fie luna patrata!

Vero,  Mesterul,  Vizualw,   Schtiel,   Ioan Usca, Papornita,  Florina,    Alex Mazilu,  Teo Negura,   Alecu Racoviceanu,   Luna patrata.