“Cineva -
Dar nu ştiu cine,
O papuşă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea…
A intrat fără ruşine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Şi râzând
Ha, ha, ha, ha!…
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!…”
( Ion Minulescu)
Sper ca v-ati amuzat. 
Sa va fie luna patrata! 
Coltu’, Gabriela Elena, Ioan Usca, Mesterul, Innerspacejournal, Bogdan Onin, g1b2i3, Teo Negura.
Like this:
15 bloggers like this post.
Pingback: Naşterea Domnului | IronicBlonde's Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte 14. “Inimă de mamă” | IronicBlonde's Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte 13. “Fiica Toamnei” | IronicBlonde's Blog
Interesanta si muncita ‘potriveala’.
Placut!
A fost chiar o placere.
Multumesc!
Pingback: Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala banii de pensii si salarii nu exista – a declarat Basescu Traian la Radio Romania Actualitati « Hai ca se poate!
Uite inca un pic de Minulescu, asa …de toamna:
Ion Minulescu Cu toamna în odaie
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…
Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…
A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…
Multumesc frumos, o ador! De altfel am si avut-o pe aici, intr-o postare…
nu stiu cum faci de gasesti mereu versurile astea amuzante
Pai..in general le stiu.
Pingback: Colţul romantic – 3 « Colţu' cu muzică
Pingback: Bugetul lui Basescu pe 2012 – un buget al disperarii si al saraciei « Hai ca se poate!
Drăguţe versurile, e inegalabil Minulescu!
Este! Dar si papusile sunt dragalase..
Manca-o-ar tata de papusa jucausa!
Diamante culese din Minulescu …
Romanţa cheii e pentru mine una din poeziile adolescenţei.
Mulţumesc pentru prilejul de-a fugi s-o recetesc şi poate pe fundul cupei n-o mai, în aşteptare, fi naufragiul!
Si mie imi place mult Minulescu, si pe langa asta am chef de joaca.
Chiar si cu papusile… 
interesanta colectie
asa, de papusi…
Pingback: Mizzika- incognito si perfecta deghizare « Gabriela Elena
Pingback: scrupulozitatea… « MesterulManole's Weblog
l-am iertat, mereu, că a salvat o rimă vorbind-o aşa pe Ofelia
Pai tu esti un suflet bun si stii sa ierti.
Pingback: Miercuri | Caius
Pingback: Aluzie. « Ilarie
Pingback: Taras şi păpuşa « Ioan Usca
Pingback: Nutzi Acontz (16 noiembrie 1894 – 19 decembrie 1957), pictoriță română « Supravietuitor's Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte – 5 – pe floaştăr, prin urbe « Colţu' cu muzică
Insolenta papusa, dar insistenta si stiind clar ce vrea
)
Pai, zice Minulescu mai departe : ” Că păpuşii n-ai ce-i face/ Şi păpuşa dacă vrea/ Mori cu zile după ea!…” E clar ca stie ce vrea si ca face orice pentru asta.
simpatice versurile, dar am avut pentru o clipă impresia că m-ai încuiat cu subiectul şi nu oi găsi nici o piesă să îţi las. nu de alta, dar chiar “Barbie Girl” nu se făcea să las
. dar am găsit destul de rapid soluţia 
Si ca de fiecare data ai gasit o solutie foarte buna.
Multumesc frumos!