“Candva, ma intriga tristetea de pe chipul “Invingatorului” sculptat de Michelangelo. Tocmai in clipa in care ar trebui sa dea lovitura de gratie, el renunta la victorie. Obosit si scarbit, isi întoarce privirea in alta parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinta si de vanitate. Dar ce anume?”
Octavian Paler
Sa va atingeti fiecare visele frumoase, si luna sa va fie patrata!
Gabriela Savitsky, Coltu, Mirela, Pluta, Vulturesti, Gabriela Elena, Alice, Innerspacejournal, Mesterul, Teo Negura.
In arta lui Michelangelo, anumite figuri se disting prin dramatismul lor impresionant. Exista o mare tristete pe chipul lor, pe care o regasim aproape in toate gesturile unicului…Michelangelo. Mult mai profund decat pare. Asa e si Invingatorul…da, invingi, dar cata bucurie ramane? pare a se intreba.
Esti pe domeniul tau, de arta…Nu stiu, eu cred ca victoriile( atunci cand exista) ar trebui sa ne bucure.
Pingback: NE RECOMANDĂ IV « Hidalgo
Pingback: Degete de ganduri « Teo Negură – Trafic cu hituri
Înfrângerea încorporată în victorie?
Ceva de genul asta, adica trist.
Pingback: colţul romantic – 11 « Colţu' cu muzică
Pingback: parerea lu' danutz - L-am trecut in rezerva!
Nu stiu la ce s-a gandit Invingatorul, dar…
Nici eu nu stiu, Cristi, dar intuiesc.. Multumesc pentru melodie.
Pingback: Frumuseţea « • Gabriela Elena •
Pingback: când norii se plimbă dintr-o parte în alta | absolut obişnuit
Pingback: talie de viespe… « MesterulManole's Weblog
O fi fost o revelaţie despre zădărnicia …valorilor impuse de lume.
Poate…desi, nu cred.
probabil faptui că acea victorie nu contează…
Si atunci de ce si-a dorit-o?
A vazut ca POATE.
Mda… si se pare ca a fost suficient.
Ce frumos raspunde poetul Omar Khayyam:
“Miresme cupe, harfe şi bucle aurii:
O, jucării sfărmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi căinti şi rugi:
Cenuşi pe care Timpul le spulberă, – cenuşi…”!
Frumos! Potrivite versurile, multumesc!
Steinhardt spunea că biruinţa nu e obligatorie, obligatorie e doar lupta…într-o călătorie, de orice fel ar fi ea, importantă nu e neapărat destinaţia, cea care contează e de multe ori călătoria
De acord, nu e obligatorie…dar e placuta victoria,nu-i asa?
Multumesc pentru melodie, noapte linistita!
depinde, uneori poate fi plăcută, uneori poate lăsa un gust al naibii de amar
Pai atunci de ce se mai cheama victorie, biruinta? Nu inteleg…
“E mai bine să fii învins, acolo unde victoria e păgubitoare.” Publilius Syrus
sa fie raspunsul “imaginii” din “Autoportret într-o oglindă spartă”… ?
Hmmm..oare? Pana la urma victoria e victorie, nu-i asa?