Descantec cu busuioc…

Mi-am pus busuioc in par, mai
Sa pot avea pe vino-ncoa’
Sa fiu ochioasa, nabadaioasa
Sa se-mbulzeasca si sa ma iubeasca baietii

Floarea dragostei la romani este de fapt busuiocul. Nu trandafirul, sau crinul sau alta buruiana devenita vedeta peste noapte. Busuiocul la romani a reprezentat dintotdeauna dragostea si chiar se crede ca aduce noroc si iubire pentru cei care-l poarta.

Se spune ca busuiocul a luat nastere din cauza unei dragoste neimpartasite dintre o tanara si un baiat. Legenda spune ca fata frumoasa a murit de tanara iar iubitul ei indurerat mergea in fiecare zi sa planga la mormantul ei. In scurt timp in locul unde lacrimile iubitului se scurgeau, a rasarit o floare care avea un miros frumos. Miracolul era cu atat mai mare cu cat in acea vreme in toata tara era mare arsita si toate plantele erau vestejite. Floarea a fost botezata dupa numele feciorului indragostit, adica Busuioc.

Fetele il purtau in cap sau la salba atunci cand mergeau duminica la biserica, la joc sau al diferite intruniri ale satului. Baietii de asemenea si-l punea in caciuli si palarii. Busuiocul era si o planta care se folosea la descantece ca sa alunge raul din calea tinerilor si sa aduca dragoste.

Fetele obisnuiau sa stranga busuioc si rostind un descantec sa-l puna sub perna noaptea, intr-un anumit moment al anului. Se spune ca astfel, fata visa noaptea chipul alesului inimii.  De altfel in fiecare parte a tarii au existat diferite obiceiuri legate de busuioc si cum acesta ar putea face farmece de dragoste.

( sursa )

Plecai in lunca
in Sfanta Duminica
pe poteca necalcata
pe rouă nescuturata
prin dragoste neadunata
poteca dac-o calcai
roua ca o scuturai
si dragostile le adunai
si-n asta apa
si-n asta cana
le bagai
si cu ele toate
pe corp ma spalai ;
nu mă spălai de lutoasa
si de imoasă
si mă spalai
să fiu mai dragastoasa
de toata lumea aleasa.

Cine mi-o auzi graiul
să creadă că e Craiul;
cine mi-o auzi gomu
să creadă că e Domnu;
cine mi-o auzi cantatu
sa creadă că e Impăratu
Si nici pe-asta n-o lasara
alta dragoste-adunara
de mana ca ma luara
si cu mine plecara
la fantana lui Adam
la paraul lui Iordan
si-n jgheab de aur ma bagara
si-mi luara
de pe fată peri de rata
din picioare copite de căprioare
de pe talpi piei de serpi.
Mă spalara, ma curatara
dragostile toate mi le daruira;
nu mă spalara de lutoasa, de imoasa
si ma spalară de farmece, de vrăji,
de uraciuni, de dataturi,
aruncate de la strine,
de la vecine,
de la surate,
de la cumnate,
de la potrivnicele mele toate.

Sa va cant, sa va incant, sau poate sa va des-cant, ca sa va fie mereu luna patrata!

Raza,   Mesterul,  Ulise,  Coltu,  Gabriela Elena,  Zinaida,  Danutz,   Teo Negura.