Cand va vorbi femeia
vor tremura în haos vibrari de oale sparte
Şi-n lumile de cratiţi şi de tigai deşarte,
Vor fumega în spasme de fumuri violete
Anemice sarmale,
Şi ftizice cotlete,
Şi arse maioneze vor plange-n ziua ceea,
Cand, searbada, vorbi-va la Camera femeia.
Va leşina pamantul şi largurile firei,
Se vor mandri matroane din Teiu
Şi Dealu-Spirei.
Şi vor ofta bărbaţii,
Şi vor ţipa copiii.
S-o umple de alaiuri meleagul Romaniei,
Şi jale fi-va-n case şi plans afara fi-va,
Cand va tranti cu pumnul în masa
Paraschiva.
Va naşte zvon de glasuri, interpelări
Şi tropot,
Atacuri, intreruperi cu aiurari de clopot,
Vor naşte toalete şi va domni Nimicul.
Într-un proiect de lege se va trezi
Ibricul,
Şi pudra,
Şi juponul,
Chiuloţii şi caleaşca,
Cand, searbada, vorbi-va la Camera Popeasca.
Ion Pribeagu
Sa va fie luna patrata!
Pingback: Doar femeia… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Pingback: Intuitia feminina… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
Pingback: “NO” to Arctic Drilling « Icepickk's Blog
Pingback: Felicitari si mini tablouase pentru 1 si 8 martie | Madalina Ciucu
Pingback: O istorie românească în versuri I « Hidalgo
Hey
Daca as fi putin misoging, as zice: cand va tacea femeia 
))))
Dragute versurile si cu oarecare inteles istoric.
In afara lor, sunt unii, si femei si barbati, care trancanesc infiorator de mult
Bestiale versurile
Viziune apocaliptica! Nu-i chiar asa. Depinde si ce spune…
Ei, normal ca nu e chiar asa, de aia e..caterinca.
Cam apocaliptic am gândit iniţial …
Apoi mi-am amintit de oareşce versuri ale poetului naţionale Cărtărescu:
[…] iar tu
in patru labe, aruncand flacari mov din inele
privesti cu ochi largi dumnezeii: borges si goethe,
si elvis si jaspers si bach si monroe si netzer si goya,
si ford si toyota si augustin si aquino si iuda si caldwell
si freud si chanel si newton si einstein si teofrast si welles
[…] si nove si campuri gravifice si buzunare, vitrine, plicuri, arginti
chiparosi, cer albastru, nori, berze
inspiratie, expiratie, sistola, diastola, anabolism
catabolism, bine, rau – totul
totul acolo, rasfirat pe stratul fierbinte de balegar
O prefer, de departe şi de aproape (dar totuşi nu de foarte aproape) pe Popeasca!
Eram absolut sigura de asta,
Cind? Aici e intrebarea intr-o lume destul de a barbatilor. Chiar , oare de ce sunt asa putine femei care razbat prin “camere”, si acelea din cate se vede, sunt puse pe spranceana, nu pe merite?
Sincer? Nu stiu raspunsul la intrebarea asta, dar mai am timp sa aflu… desi nu cred ca vreau, nu e un capitol care sa ma intereseze foarte tare.
Da sa vezi cand va numara voturile din Camera cum va fi!
Pe degete?
O fi leana, o fi roberta?!
Tot aia e!
Pingback: (deloc) matinale – 45 « Colţu' cu muzică
Pingback: de-formare/re-formare a sinelui? | absolut obişnuit
..:)