Un băiat împreună cu tatăl său au plecat într-o drumeţie pe munte. Dintr-odată copilul a alunecat, a căzut şi s-a lovit. A început să ţipe “Aaauuuuuu!”. Spre surprinderea lui auzi vocea sa răsunând undeva în munte “Aaauuuuuu!”.
Curios a strigat: “Cine eşti tu?”. Dar şi de data această răspunsul i-a venit imediat. “Cine eşti tu?”. Supărat, a strigat “Laşule!”. “Laşule!” a fost ceea ce a auzit apoi din nou.
S-a uitat spre tatăl său şi l-a întrebat ce se întâmplă. Tatăl i-a zâmbit şi i-a spus:
“Fii atent puţin”. Apoi a strigat “Te admir!”. Vocea i-a răspuns înapoi “Te admir!”. Apoi a strigat din nou “Eşti un campion!”. Vocea i-a răspuns “Eşti un campion!”. Fiul asculta uimit, dar tot nu înţelegea.
“Fiule, oamenii îl numesc ecou, dar este însăşi viaţa. Îţi dă înapoi tot ceea ce faci sau spui. Viaţa noastră e pur şi simplu o reflecţie a acţiunilor noastre.“
Sa va fie gandul senin, viata curata si luna patrata!
Teo Negura, Innerspacejournal, Zamfirpop, Blogulise, Filumenie, Mesterul, Coltu.
Pingback: Primavara si fereastra deschisa « Teo Negură – Trafic cu hituri
Pingback: Pacatele lui Ion « Icepickk's Blog
Hey
Frumoasa lectie de viata:) Mi-a placut felul in care tatal i-a vorbit copilului. Are perfecta dreptate.
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund. Multumesc pentru vizita.
Neahhh, nu e nevoie
Ecoul raspunde: Cu placere, si altadata la fel 
Superbă povestire!
Mai era şi varianta că tatăl a strigat “Gan-xie ni” iar ecoul a replicat “Ce, mă?”
PS
Gan-xie ni – mulţumesc (în chineză)
Multumesc,Doru!
Pingback: Creativitatea | innerspacejournal
Mare adevar in aceasta pilda. Nu oti avea decat ce sadesti, ce daruiesti, ce oferi. Am vrea sa fie altfel dar nu se poate. Cu ce masura masori cu aceea ti se va masura, judecati si veti fi judecati.Astea sunt cuvintele Domnului Hritos reproduse de tine intocmai prin aceasta ilustratie.Multumesc
Multumesc pentru comentariu, astazi sunt mai tacuta.
Bună învățătură, păcat că copiii își amintesc de învățăturile primite de la părinți abia după ce fac un șir de prostii…
Ei, nu chiar toti si nu intotdeauna, Zina.
Pingback: NE RECOMANDĂ V « Hidalgo
Pingback: o apă și-un… « MesterulManole's Weblog
Superb si de luat in seama! Valabil mai ales in relatiile cu oamenii: Primim exact ceea ce oferim!
Da, asta era ideea. Iti multumesc pentru vizita si comentarii.
Am incercat sa recuperez, am lipsit o vreme din blogosfera!
E ok, chiar mi-a facut placere…
Pingback: matinale – 51 « Colţu' cu muzică
oare ce mi-ar putea răspunde ecoul dacă aş striga??? o să încerc mîine, azi e cam tîrziu, îmi bag în sperieţi vecinii
E dimineata, astept sa imi spui ce ai strigat.
Reblogged this on ATA MOTEK.
Corect! Bine faci, bine gasesti. Totul se compenseaza in viata.
Dap, cam asa este.
Frumos gand de inceput de saptamana
Viata e o vorba pe care Timpul si-o face cu tine…
Si pe care eu mi-o fac cu el, cu Timpul.
Viata e ecoul actiunilor noastre. Si ajungi sa te intrebi: tu ce strigi catre viata ta?
Oh, crede-ma, eu stiu exact ce sa strig la ea. Si stiu si de ce spun asta, nu sunt doar vorbe goale.
Te cred. Intrebarea era pentru mine…
Pai…incearca sa strigi si vezi daca “ecoul” iti intoarce aceleasi cuvinte.