El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivoca,
Mistic, ca un sacerdot
Si-mbracat in piei de foca…
Si purta lumina-n maini
Si avea zapada-n gene,
Insotit fiind de caini
Si de mrene indigene…
Ea, la randul ei, venea
Dintr-o tara cu balaur,
Imbracata-n fulgi de nea
Si cu aripi mari, de aur…
Si pasea mult mai usor
Decat, poate, o parere,
Intr-un fel de zbor sonor,
Peste spaima si durere.
Dar, aici cand au ajuns,
Amandoi s-au prins in hora,
Dintr-un dor de nepatruns
Cu intreaga Aurora…
George Tarnea
Sa va fie luna patrata!
Pingback: Vechi scăpărări (200512) | Amintiri din filumenie
Pingback: Clipe încremenite (200512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Lătrături ocoşe (200512) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Viaţa-n imagini (200512)
Pingback: Pentru chibrituri « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 19.05.12 « Florina Lupa Curaru
frumos si plin de ….seva…
imi plac versurile sa le citesc
sa le scriu gasesc mai greu ….
E greu sa scrii versuri, sunt de acord cu asta, dar e minunat sa le citesti.
Versurile sant foarte frumoase
Asa este, adica mie imi plac mult.
Pingback: Clipe încremenite (180512) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Blog de poezie sa ii ramana felul, iar alte Alice si bloguieli, sa fie doar pentru alungarea monotoniei!))) Faina poezie!
Mna, asa este, e faina de tot.
Pingback: Viaţa-n imagini (180512)
Pingback: Pe chibrituri: Loto « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 17.05.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Vechi scăpărări (180512) | Amintiri din filumenie
Pingback: Lătrături ocoşe (180512) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Superbe stihuri!
Mulţumescu-ţi (şi azi), Lună!
Pe mine au reusit sa ma faca sa tac.
Pingback: cu bichonul …. « MesterulManole's Weblog
Nu stiu… in umbra unui colt de abis, un turtur pica incet, invins…
Cu sete fara gand, fior cerand, in verticala lui e un caus de palma de la un om hai-hui.
Are vreo legatura cu versurile de mai sus? N-am prea inteles.
de la un om plecat hai-hui, am omis, scuze…
Pe el ghetar mi l-am inchipuit dar la ea am ramas in ceata, nu putea a fi caldura, fiind imbracata-n gheata. Din el un turtur -mi-am imaginat- dand inca apa unui insetat.
In video-ul lollipop e Andy Williams, dand bop.
Ce ar fi personificat poetul ? ,,Dintr-o tara cu balaur, / Imbracata-n fulgi de nea / Si cu aripi mari, de aur… Si pasea mult mai usor / Decat, poate, o parere, …”
Dar aceste doua versuri de mai jos, nu sunt ,,ceata” :
,,Intr-un fel de zbor sonor,
Peste spaima si durere.”
Era un creator sublim George Tarnea, nu il descifram… pe de-a intregul ? Fantasticul lui, ramane numai al lui…
Eu l-am “descifrat’deja, e randul vostru acum.
Pingback: Claudia-Gabriela Marcu – “Nemuritorul de gheaţă” | absolut obişnuit
Îmi place George Ţarnea, cred că şi ţie. Cât despre Love Story, mi-am adus aminte instantaneu de carte, de film. Frumos, trist, deosebit de intens
E clar ca imi place daca il tot aduc in atentia voastra. Cat despre Love Story…da, frumos si trist.
Versuri nespus de frumoase, plus o melodie caldă mi-au înfrumuseţat seara. Îţi mulţumesc.
Da, versurile sunt deosebite, profunde, cu trairi si simtiri deosebite.
De unde se vede ca binecunoscutul autor de versuri patriotarde, din vremea lui Ceaușescu, poate scrie si poeme frumoase.
S-a dovedit ca da, scrie poezii deosebite, de altfel am mai avut pe aici si sunt absolut remarcabile.
Da, îmi amintesc ca am mai citit una, pe care chiar am copiat-o atunci si am pus-o pe blogul meu la categoria Poemul de joi. Am crezut ca a fost o excepție de la stilul lui proletcultist pe care-l știam. Acum am văzut ca “recidiveaza”
Mai ai si altele?
Da, mai am…
Vorba cuiva, “bun de pus la rana, rau de pus la zid”, cam acesta a fost George Tarnea. Nu e nici drept, nici etic nu-i si nici chiar serios sa pui o eticheta la gatul intregii opere a unui scriitor, chiar de e vorba de-un poet proslavitor si corifeu al epocii de aur. Si asta, cu tot respectul, mai ales cand recunosti tu singur ca nu o stapanesti. Cu “am crezut” nu poti emite decat judecati de o indoielnica… valoare, cel putin pe taram literar.
“E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.”
(G. Tarnea – “E totul randuit sa se intample”)
Foarte corect si adevarat ce ai spus, e acelasi lucru ca si in cazul lui Adrian Paunescu, la care multi stramba din nas spunand ca a tot “cantat” pe nu stiu cine, nu stiu cand, uitand ca poeziile lui de dragoste sunt absolut minunate. Multumesc frumos, sa ai o seara linistita!
Versurile sunt foarte frumoase, iar pe Andy Williams nu il ascultasem demult.
Pai e blog de poezie, nu pot face numele de ras, mai Cristi, trebuie sa va aduc aici doar versuri frumoase.
chiar o faci, luno!..să nu te îndoiești de asta!:)..doar că mai ține și de „receptor”..în rest te asigur că „transmițătorul” își îndeplinește misiunea cu brio și cu magna cum laudae!:)
Multumesc,Andreluto! Unii sunt pe receptie.
așam…;)..adică blink!