“Sa calci uşor cand visele se cern,
Căci calci pe vise – şi pot fi ucise! “

William Butler Yeats

De ce 127 de zile si mai ales ce reprezinta ele va intrebati? Intamplator am vazut astazi, printre nori de ganduri, o secventa dintr-un film ciudat si trist, da, absolut intamplator ( desi parca era o vorba care spunea ca nimic nu e intamplator pe lume ), in care o fata frumoasa si foarte, foarte tanara, a fost diagnosticata la un moment dat cu o boala cumplita si neiertatoare, cancer. La un anumit moment medicii i-au spus ca mai are doar un timp limitat de trait, timp pe care ea l-a transformat in 127 de zile, atatea i-au iesit cand le-a numarat, rabdatoare, tacticoasa, si cu o maturitate aproape nefireasca pentru varsta ei. Pentru fiecare dintre ele fata a scris pe un calendar ce ar (mai) vrea sa traiasca, lucruri pe care inca nu apucase sa le faca, fiind foarte tanara. Erau lucruri dragute, unele chiar copilaresti, cum ar fi de exemplu sa mearga pe un camp cu bicicleta, sa invete sa monteze un cort in timpul unei furtuni, si multe altele. Dar ce mi s-a parut mie frumos si induiosator este ca pe fiecare din cele 127 de pagini, pe langa celelalte dorinte de indeplinit a scris ca vrea sa iubeasca si sa fie iubita, asta i se parea ei cel mai important.

Nu ma-ntrebati cum e povestea mai departe, filmul adica, pentru ca nu stiu, nu l-am vazut pe tot, imi ploua cerul printre ganduri, poate a avut un final fericit si fata a traiti pana la adanci batranete, sau poate ca nu… Stiu doar ca astazi mi-am amintit iarasi, pentru a nu stiu cata oara, de cuvintele lui Octavian Paler.

“Avem timp sa ne- alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa- l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa- i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa- aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le- ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.”

Sa va fie viata lina si curata, si luna patrata!

Mesterul,  Icepickk,  Mirela,  Raza, Coltu,  Teo Negura, Grupul.

Mehndi este aplicarea Henna temporara ca decor al pielii, a devenit la moda in Occident la sfarsitul anilor ’90. Henna este de obicei aplicata in timpul ocaziilor speciale, cum ar fi nunti si festivaluri. De obicei, este desenata pe maini si picioare.

Modele complicate de Mehndi sunt, de obicei aplicate pentru mirese inainte de ceremoniile de nunta. Aceasta ceremonie a picturii cu henna este sarbatorita de obicei de familia miresei.

Acest ritual se face in ajunul ceremoniei de casatorie sau cu cateva zile inainte de aceasta. La acest ritual participa si mirele dar sunt invitate si fete care sa danseze imbracate in culori vii cum ar fi rozul si galbenul.

La sfarsitul pictatului mainilor/picioarelor mireasa danseaza in mijlocul fetelor imbracata in costumul traditional care a tenta de violet.

Stiu, o sa spuneti ca melodia nu are legatura cu postarea.    Ba are!

Daca v-a placut, sa va fie cerul senin si luna patrata!

Coltu,    Mesterul,  Pluta,   Link-Ping,  Mirela,  Alex Mazilu,   Teo Negura,  Alecu Racoviceanu,   Hidalgo.

Sunt doar un gand sub forma unui semn de intrebare pe care degetele tale transformate in pene de scris sau fine penite incearca sa il schiteze cu incapatanare pe-aceeasi coala alba cu colturile deja usor indoite…

Uneori iti simti mainile captive intre pereti fumurii cu vedere spre-un cer plin de noduri de dor ce par a nu se mai desface niciodata, si-atunci ma scrii furios ca pe un semn de exclamare…

Sunt doar un gand coborat din vazduhul inalt, cu miros de luna plina, imi simti parfumul si incepi sa ma desenezi din nou, cu inversunare, folosind un creion vechi si aproape fara varf, cu care candva, demult,  un mare  artist daduse nastere unor opere de arta.

Melancolic si trist,  uneori ma asezi pe-un portativ si ma canti cu glas duios, desenandu-ma ca pe o cheia Sol cuminte si eleganta, apoi imi conturezi o silueta de vioara, o vioara ciudata la care niciun mare artist nu a reusit sa ajunga pana acum, cu care nimeni nu a cantat vreodata. Degetele-ti bat in ritmul muzicii, iar sufletul devine un arcus imaginar cu care stii ca vei canta cea mai frumoasa melodie…

Te uiti la coala alba de parca ar fi un sevalet, iti doresti sa ma pictezi din nou si din nou, sa prind culoare, sa am forma…  iar in final, cand simti neincetat ca visele mele stau doar prin gandurile tale, ma transformi sfios dar hotarat din gand in cuvant…

Sa va fie luna patrata!

Zamfir,  Ulise,   Teo Negura,  Coltu,   Mirela,   Mesterul,  Zina,  Florina.

“Purtători ai culturii romano-bizantine, aromanii au un gust hotărât şi tendinţa pentru un trai mai bun şi mai ales. Nu este nici o îndoială că ei au fost aceia care au introdus acele deprinderi între popoarele slave din Balcani. De asemenea, influenţa lor asupra culturii materiale este foarte mare.” – Jovan Cvijic

E o tema pe care m-am gandit de mult sa o abordez, am inceput un articol de nenumarate ori, apoi l-am lasat, am scris din nou, am sters, am taiat, am renuntat…apoi am revenit, renuntarea nu e tocmai trasatura mea caracteristica, nu-i asa? Acum i-a venit in sfarsit randul, desi acum cateva minute era gata sa renunt iarasi, mi-a pierit dintr-o data tot cheful.  Si totusi… ( partial deocamdata, e stilul meu de a lasa mereu o portita deschisa, sa mai urmeze ceva, sa nu ma opresc nici macar cand cerul pare a se prabusi in capul meu).

Ei se numesc diferit machedoni, aromani,machedo-romani, armani, vlahi, tintari si sunt un popor despre care nu se stiu prea multe lucruri. Aromanii au traditiile similare ca si ale noastre cu unele exceptii, ba pe alocuri au mai multe ritualuri folclorice. În Evul Mediu aromanii au creat în bazinul Dunării de Jos (în 1186) și al Vardarului (sudul actualei Românii, Bulgaria și actuala Macedonie) regatul denumit atunci Regnum Bulgarorum et Valachorum (iar azi cunoscut ca Țaratul vlaho-bulgar, denumit de istoricii bulgari și străini Al doilea țarat bulgar). Au mai existat și comunități semi-autonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior aromanii au jucat un rol important pentru obtinerea independenței mai multor țări balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania și Grecia față de Imperiul Otoman.
În afara acestor formațiuni politice istorice, aromanii nu au creat si nici nu au revendicat state, cu o singură excepție, efemera și socotita de majoritatea aromanilor ca mascarada politică, crearea în 1941 sub controlul Italiei așa zisului Principat din Pind, după ce armata Germană a înfrant Grecia.
Este un popor care traia intr-o zona diferita unde convetuiau crestinii si musulmanii la un loc. Cel mai curios este faptul ca vorbesc o limba asemanatoare, reusind sa-si pastreze graiul gratie unor traditii si obiceiuri. Unele traditii sarbatorile religioase, nuntile, botezurile, cumetriile, sunt pline de semnificatie. Fetelor tinere aromance, spre exemplu, cand isi implineau varsta de maturitate li se faceau un tatuaj pe frunte in forma de cruce. Aceste semn se mai facea si pe mainile fetelor. De ce aplicau aceste tatuaje ? „Pentru ca erau frumoase şi ca sa nu fie furate de otomani, le faceau o cruce pe frunte.“ Aromanii locuiau mult timp intr-o zona care aparţinea Imperiului Otoman şi, ca să nu le răpească fiicele, părinţii le făceau semnul crucii într-un loc cat mai vizibil. „Tatuajele se făceau cu acul şi erau colorate cu o substanţa obţinuta din plante; existau femei în comunitate care se pricepeau la asta“. Acest popor este unul misterios, enigmatic, care contribuie la amalgamul traditiilor din zona Balcanica si care ar trebui sa ne puna pe ganduri, de ce anume aromani si nu romani ?

Sursa

Sa va fie luna patrata!

Mesterul,  Gabriela Elena,  Pluta,  Coltu, Alex Mazilu,  Teo Negura,  Alecu Racoviceanu,  Mirela.

Iubesti – cand ulciorul de-arama
se umple pe rand, de la sine
aproape, de flori şi de toamna,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti – cand suava icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înramata ca-n rana
stravechiului verde copac.

Iubesti – cand sub timpuri prin sumbre
valtori, unde nu ajung sorii,
te-avanţi să culegi printre umbre
balaiul suras al comorii.

Iubesti – cand simţiri se deşteapta
ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capăt te-aşteapta
nu moartea, ci alta poveste.

Iubeşti – cand întreaga faptura,
cu schimbul, odihna, furtuna
îţi este-n aceeaşi masura
şi lava patrunsa de luna.

Lucian Blaga

Unii te vad numai pe tine,
Alţii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Încat nimeni nu ne poate zari deodata
Şi nimeni nu îndrazneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi vazuţi amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopar clavicula dulce
Şi, urcand, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Ana Blandiana

Povestea parfumata a inceput la Mirela.

Au mai scris pe aceasta tema: Rokssana,  Doru,  Florentina,  Innerspacejournal, G1b2i3,  Lolita.

Sa va fie sufletele pline de dragoste curata, iar luna sa va fie patrata!

Madalina,  Hidalgo,  Teo Negura, Coltu, Pluta.